La sfârşitul lunii aprilie cardul meu de debit BCR Visa Electron a expirat – aveam cont BCR. Ieri am reuşit să ajung la sucursala emitentă pentru a-mi ridica noul card, emis automat în urma exipirării celuilalt. La BCR, ca la orice bancă respectabilă, totul este transparent. Aşteptând un sfert de oră ca doamnele de la carduri să termine discuţia legată de două dintre colegele dumnealor, am aflat foarte multe lucruri legate acestea. Aş putea să le şi numesc, dar nu aceasta este esenţa problemei. Problema a apărut după ce am fost invitat să iau loc.

Uimitor de rapid, noul meu card a fost găsit; hârtiile pe care trebuia să semnez mi s-au înmânat în cel mult două minute; mi s-a oferit pix, mi s-au indicat locurile în care să semnez, totul a mers ca pe roate. Până la un anumit punct. Punct în care am realizat că hârtia pe care trebuia să semnez mă informa că am ridicat un alt card faţă de cel pe care îl aveam în mână. Surprins, am semnalat această mică problemă angajatei. După minute bune de frământări, distinsa doamnă a mai aruncat un plic pe masă. Cu numele meu pe el, evident. Era noul meu cont BCR.

Mai aveţi unul mi-a aruncat dumneaei acuzativ. Ca şi cum aş fi tăinut asta doar pentru a o pune pe picior greşit. În realitate însă, ştiam că este imposibil. Dar, la BCR, inposibilul poate deveni posibil, iată. Aveam în mână două carduri diferite, ambele pe numele meu. Unul emis în urma expirării vechiului card, iar celălalt emis doar pentru că sunt smecher şi port adidaşi albi. Şi tot pentru că sunt şmecher, cardul clandestin are şi nu ştiu ce pachet de servicii ataşat, pachet comisionat cu 12,5 LEI pe lună. Doar pentru că îmi permit, nu-i aşa? sunt client cu cont BCR – sau conturi.

Nedorind acest card despre care nimeni nu ştia de ce a fost emis, am solicitat blocarea lui şi lichidarea contului nou deschis. Manifestându-mi dorinţa de a rămâne doar cu cel emis în urma expirării. Nu se poate anula pentru că trebuie să îl activăm mai întâi. Iar dacă îl activăm, plătiţi comisioanele mi-a şoptit complice angajata din sucursala. Tot dumneaei m-a informat cu privire la faptul că sistemul nu are un buton pe care să apese în cazul în care clientul nu doreşte noul card. Am sunat la numărul de pe spatele cardului şi m-am lămurit – nu mai vreau cont BCR.

M-am lămurit că nu trebuie să mai sun în viaţa mea acolo. Am vorbit cu domnişoara Andreea. Care domnişoară era fie supărată pe mine, fie pe ciuperci. Informaţiile pe care le primeam la telefon se băteau cap în cap cu cele primite din sucursală. Într-un final am înmânat telefonul angajatei din sucursală şi le-am lăsat să se certe. S-au certat frumos pe minutele mele naţionale, dar a meritat. După ce au incheiat conversaţia am fost fericit să aflu că problema mea are o soluţie: n-avem ce să facem, reveniţi săptămâna viitoare!

Am venit eu cu o soluţie la care m-am gândit în timp ce distinsele doamne se certau: vreau să-mi inchideţi ambele carduri şi să lichidăm ambele conturi. Însă nu se poate. Pentru că sistemul, pentru că butonu, pentru că situaţia mea, pentru că semnătura, pentru că trebuie să revin săptămâna viitoare.

Morala: La bancă se întâmplă lucruri ciudate.

Ai aflat? Am scris o carte pe care am cifrat-o. Ofer cheia de acces oricui este dispus să o parcurgă.
Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]