A vrut să fie liberă şi liberă-am lăsat-o.
S-a dus ca frunza-n vânt şi totuși o iubesc.
A vrut să fie singură şi singură-am lăsat-o.
S-a dus ca un parfum de vară pe care l-am uitat.
A vrut să fie sigură Că singură-i mai bine,
Dar binele nu-i bine de fiecare dată.
A vrut să fie altfel…şi-ntr-o secundă lungă
S-a dus ca o furtună… imprevizibilă și rece.
A vrut să fie calmă, s-ascundă tot trecutul
Sub curcubeul vesel pe care-l aștepta.
Dar primăvara trece şi vântul nu mai bate,
Iar frunza se oprește din zbor și cade lin.
Am vrut să fie Soare. Să fie mereu vară…
Şi gratis am primit-o; mi-e-atât de dor de ea.
O frunză am în palmă; s-a reîntors la mine.
Debusolată, slabă şi totuși o iubesc…
