Vârsta reprezintă timpul scurs de la nașterea unei persoane și până la un anumit moment din viața ei. De cele mai multe ori vârsta se confundă cu experiența, deși este un simplu calcul matematic. Oamenii încă judecă alți oameni prin prisma vârstei, deși viața ne învață că nu trebuie să o facem. Numărul anilor scurși de la naștere și până în prezent nu reprezintă decât o cifră. Pentru că vârsta este cea pe care vrei tu să o ai, nu o plafonare.
Am cunoscut oameni trecuţi de 40 de ani care sunt cu mult mai activi decât mulţi tineri care nu au împlinit încă 25 de ani. Rutina face din tineri oameni bătrâni, în timp ce oamenii în vârstă au învăţat lecţia asta şi răspund rutinei cu efervescenţă. Cei mai în vârstă ştiu că plafonarea şi rutina sunt cele mai rele aspecte ale vieţii. Majoritatea tinerilor încă nu au învăţat asta. Şi se lasă purtaţi de val, devenind marionete care se mişcă robotic într-o horă unde forţa centrifugă este imensă. Unii se trezesc, alţii trebuie să cadă de mai multe ori, trecând prin sau pe lângă plafonare.
În altă ordine de idei, vârsta nu mai reprezintă un etalon pentru cunoaştere. Am întâlnit oameni de 20 de ani cu foarte multe cunoştinţe în domenii variate. Am întâlnit manageri tineri care sunt în măsură să conducă firme mari şi o fac foarte bine. În acelaşi timp am întâlnit oameni în vârstă care promovează idei de-a dreptul paralele cu realitatea. E trist să stai de vorbă cu un om experimentat şi să afli că principiile lui sunt foarte îndepărtate de adevăr şi de viaţa reală.
Dacă nu ţi-ai cunoaşte vârsta, câți ani ai crede ca ai?
Morala: Vârsta este cea pe care vrei tu să o ai. 
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Daca m-as lua dupa felul in care ma port uneori, as spune ca sunt adolescenta. :))))
Chiar am cunoscut tineri care gandeau profund si logic, asa cum am cunoscut multi oameni de varsta mea sau chiar mai mari, care te lasau fara cuvinte, oameni care credeau ca le ajunge ceea ce invatasera in tinerete. Ma scoate din minti expresia „esti un rahat cu ochi” spusa de batrani care au trait parca pe alta planeta, care nu vor sa recunoasca meritele tinerilor, atunci cand ele chiar exista.
Fac un stiudiu si ma intereseaza exact varsta. Spune-mi cifric, ce varsta ti-ai da :)
Este greu de raspuns la o asemenea intrebare. Nu cred ca pot fi suficient de obiectiva, dar iti pot spune ca anul trecut, cand mi-am facut blogul, multi au crezut ca am in jur de 25 de ani… :))))
s-a notat :)
Ca experienta de viata, realizări profesionale si nivel al maturitatii, trec de 40. Ca entuziasm si pofta de viata, vreo 16 :))
am sa consider 16, pentru ca pofta de viata primeaza :)
Eu sigur as avea 24 de ani.
1. Mie imi place expresia „esti un rahat cu ochi”, si cred ca iin mod adecvat de un om matur fata de un om imatur poate reprezenta o experienta educativa corectiva destul de benefica, totodata o consider eficienta pt ca socheaza initial, deci atrage atentia, si nu aluneca asa pe spinare ca orice altceva la care un copil su adolescent deja poate ca nu asculta, si chiar poate indarji acel copil sau adolescent sa demonstreze contrariul, la nivel de psihologie inversa, plus face acel copil sau tanar sa se chinuie un pic asa si cu dubii de sentimente de rejectie, ca e bine ca oamenii sa stie sa invete sa suporte acest fel de rejectii in viata. Desigur e mai bine daca se spune nu direct unui copil „tu esti un rahat cu ochi”, ca asa ceva…ma rog, un copil mai sensibil sau un copil caruia deja i se pare ca nu asculta nimeni ce vrea sa zica el, in aceste cazuri poate sa fie mai dificil de suportat, sau, invers, daca e un delincvent, exist arisc ca acel delincvent sa riposteze obraznic si impulsiv, si nu se ajunge decat la nervi, ci cel mai bine cred eu este ca un copil sa auda cum alti batrani sau oameni maturi zic despre altcineva imatur, ceva de gen, „ce stie ala, un rahat cu ochi, asa ca toti copii ?”…si cine are urechi de auzit in jur aude, si poate c ava incepe sa isi pun aniste intrebari c ae cazul sa creasca mai mare inainte de a crede ca le stie pe toate, exact asa cum a dat Vienela acele exemple negative din ultimul ei articol despre Dl si D-na Perfectiune
2. Eu nu pot avea o varsta mai mare decat am, desi m-am simtit uneori batran, in sens de
a) „intelept mai degraba asa obosit de indelungata experienta plus de constientizarea raspunderilor dificile necesare unei pozitii de om cu o tinuta onorabila in lume si viata”, si prima oara cand m-am simtit asa de batran eram in clasa a 1-a si m-am intalnit cu niste copii de l agradinita si m-am gandit asa cu oarecare invidie usor la ei ce tineri si lipsiti de griji pareau, dar in acelasi timp si cu empatie asa fata de ce ii va astepta in clasa a 1-a, plus cu oarecare nostalgie a mea personala fata de experienta mea deoosebit de vasta in legatura cu a ma adapta la gradinita si la tranzitia de la copil fara nici o grija la copil al muncii la gradinita, plus ulterior noua tranzitie la copil al muncii cu raspunderi superioare la scoala, etc
b) „perimat, depasit, deja lipsit de vreun interes pt oricine”, asa am inceput sa ma simt mai recent, la inceput mai in gluma cand am constatat ca implinisem 32 de ani, iar speranta de viata teoretica pt baietii nascuti in 1980 in Romania este de 64 de ani, deci deja ajunsesem la o varsta mijloce, dupa care nu putea urma decat un declin, dar la un moment dat, chiar ff recent, m-am simtit asa chiar oarecum si mai in serios, cand efectiv am prins pe unul de vreo 23 de ani ca se uita asa chiar sincer ff politicos si chiar ff respectuos la mine, si daca am fi vorbit in romaneste cred ca mi-ar fi vorbit cu „dumneavoastra”, si mi-a venit sa-i trag un pumn in figura, sa-i arat eu pe cine naiba respecta el asa de parca eram bunicul lui, ce naiba ! (si eu nu sunt de loc de obicei inclinat catre violenta, ba chiar incerc sa ma laud ca am o intelegere asa fata de tineret, care poate fi intr-adevar mai supus erorilor decat un om mai matur, dar in cazul asta m-am enervat rau de tot, zau, am plecat de acolo total furios din cauza acelei erori de observatie de neiertat din partea acelui tanar !)
3. Mi s-a intamplat cand eram mai stressat sa ma simt asa ca de 4 ani, ca atunci cand m-a lasat mama prima oara la gradinita sau de 8 ani, cu probleme de a ma simti si eu competent insa cam speriat in sinea mea si totusi facand pe viteazul. Mi s-a mai intamplat sa ma simt si din nou adolescent cand m-am indragostit de cineva mai recent, drept care am evaluat rapid ca acea relatie nu e una de viitor pt mine, pt ca de fapt ma indragostisem intr-un mod oarecum nostalgic mai degraba de starea de a ma simti indragostit ca atunci la 16 ani, in fond ceva realist irepetabil, nu de persoana respectiva.
Da, expresia „rahat cu ochi” se aplica. Insa din punctul meu de vedere, a crede ca esti mai intelept doar pentru ca ai o varsta mai mare reprezinta o eroare.
Rudolph, spune-mi cifric, fa o medie, si spune-mi ce varsta ai crede tu ca ai daca nu ti-ai cunoaste anii. O cifra :)
sincer, asa efectiv din burta si spontan, daca as fi roman 43, american de nord 36, scandinav 19-23, in functie de care tara, american de sud 32 (cat am de fapt), australian 29, si efectiv nu stiu cat dacaa as fi asiatic mai indepartat sau mai apropiat sau african
pentru moment esti scandinav, pot sa consider 19-23? e ok asa.
25. :) Și nu spun un lucru nou. Cei care au citit rubrica „About” de pe blogul meu au aflat deja asta. Vârsta pe care o simt în sufletul meu este exact jumătatea celei din buletin. :)
Nu îmi aleg prietenii după vârstă și nu judec oamenii după anii pe care i-au trăit. Sunt tineri pe care viața deja i-a acrit, sunt oameni trecuți de prima tinerețe entuziaști și deschiși la lucrurile noi. Depinde de fiecare cum vrea să se raporteze la lucrurile care se petrec în preajma lui.
Nici eu nu i-am ales niciodata dupa varsta. Desi constat ca foarte multi prieteni au varste mai mari decat mine.
25 este pretul corect oricand :)
Cunostintele vaste in diferite domenii nu inseamna experienta. Si a nu se confunda experienta cu inteligenta. Asa credeam si eu cand aveam 26-27 de ani, ca sunt super tare si plin de experienta. Acum mi se pare ca atunci eram cam inconstient. In rest ai dreptate, poti sa ai 50 de ani si sa sa fi activ ca unu de 30.
Cunostintele vaste in diferite domenii nu inseamna experienta, cert. Nu am spus asta.
Am spus ca varsta inaintata se confunda de cele mai multe ori cu experienta.
Sincer, eu am 27 si nu cred ca sunt super tare si nici plin de experienta, ba dimpotriva :) Incep sa cred tot mai des ca raman in urma.
Nu bateam vreun apropos, caci nu te cunosc, am simtit nevoia sa spun lucrurile astea, pentru cine are urechi sa asculte. E adevarat ca varsta inainta se confunda cu experienta, mai degraba ar trebui confundata cu intelepciunea!
se confunda in aceeasi masura in care se confunda experienta cu intelepciunea.
Cred eu.
Si totusi, cifric..
Dacă nu ţi-ai cunoaşte vârsta, câți ani ai crede ca ai?
:)
Fix 22, atat cat am acum. Nu ma consider batran dar nici copil, sunt una dintre persoanele care au atins maturitatea destul de devreme si tind sa cred ca ar trebui sa ma bucur pentru asta. Cel mai bun exemplu este tata…are ~50 de ani insa nu ti-ar da impresia ca e trecut de 35 :)
Sa te bucuri. In general e bine sa te bucuri :)
Nu are importanta cat de repede te maturizezi, important este sa fii impacat cu tine, ceea ce cred ca se intampla.
Am notat, 22 :)
Sunt implinit si chiar ma bucur de tot ceea ce se intampla in jurul meu. Sunt perioade grele insa tocmai starea asta generala imi da forta sa trec peste tot :)
Cam de când aveam 12 ani, m-am tot simțit de 18-20; și de când am atins vârsta respectivă, parcă nu mai țin socoteala anilor (nu că ar fi trecut prea mulți, hehe). Deci undeva între 18 și 20 de ani.
Uneori mă simt mai matură, alteori mai copil – dar nu ca vârstă, ci ca stare de spirit, de moment. Poate esența noastră, ca persoane, nu are vârstă. În fiecare din noi există potențialul de a avea orice vârstă, în orice moment, între o clipă și o eternitate.
Intotdeauna am crezut ca esenta nu are varsta. Cam asta am dorit sa punctez cu articolul, faptul ca un spirit tanat poate apartine unui om in varsta si invers.
18-20 zici? Notat.
Sigur 26 de ani
Cifric? 19-20. Mai departe nu mi s-a dus mintea, de atunci mi-a cam venit greu sa dau crezare calculelor facute ori de cate ori a fost ziua mea.
Mi se pare corect :) Studiul este pe cale sa fie finalizat. Revin cu un articol despre asta :)