Nu ştiu câţi dintre voi au observat aspectul acesta, însă viaţa fără alb este imposibilă. albul ne urmăreşte peste tot. Începând de la chestiunile abstracte, cum ar fi gândurile sau ideile şi terminând cu lucruri concrete, cum ar fi laptele. Indiferent cât ne-am dori noi să scoatem culoarea alb din vieţile noastre, ea continuă să existe, ea continuă să ne însoţească la fiecare pas. Norii sunt albi, Dumnezeu este alb, iar îngerii tot albi sunt. Există atâtea lucruri albe încât îmi este imposibil să le enumăr pe toate.
Daca ne permitem luxul sa ne intoarcem catre inceputul vietii, vom afla ca toate asistentele care au asistat la nasterea noastra, erau imbracate in alb, la fel si doctorul. Albul este culoarea puritatii, albul este curat, toate saloanele dintr-un spital care se respecta sunt varuite in alb. Laptele pe care il consumam inca de cand avem cateva zile si pana cand murim, este tot alb. Asa incepe relatia dintre om si alb. Inca din primele minute de viata. Spuneam mai devreme ca ingerii sunt albi. Asa ni-i imaginam noi. Albi, puri, cu aripi sau fara aripi, dar aripile tot albe sunt.
Albul este culoarea cu care se imbraca si Papa, iar culoarea alba a fumului semnifica alegerea unui nou Papa, un nou inceput. Nu exista persoana pe care sa o cunosc si sa nu detina macar o singura piesa de vestimentatie alba. Orice. Lenjeria intima tot alba este. Si indiferent care ar fi moda, tot albul te trimite cu gandul la curatenie, la ingrijire, motiv pentru care lenjeria intima alba se va vinde oricand. In acelasi sens, indiferent de moda si indiferent de culorile „in trend”, o camasa alba ramane o camasa alba. Daca vrei sa fii elegant si curat iti pui o camasa alba. Valabil pentru ambele sexe.
In alta ordine de idei, Albul este greu de intretinut. Motiv pentru care cheltuim sume enorme pe detergenti, balsam, clor si asa mai departe. Ceva care trebuie sa fie curat, trebuie sa fie alb. Chiuveta este alba, vasul de WC tot alb este, la fel ca pasta de dinti, dintii sau detergentul. Pentru ca legam involuntar culoarea de curatenie, de stralucire. Pe alb se vad toate petele, albul se murdareste cel mai repede. Orice alta nuanta in combinatie cu albul, va pata. Album este opusul negrului, cu el se dueleaza mereu. Incepand de la culorile pieselor de sah sau table si terminand cu orice radiografie.
Hartia este alba, si orice poezie scrisa din cele mai vechi timpuri pana in prezent, a fost intai alba. Orice pictura, orice desen, orice creatie. Parca orice lucru inainte de a lua nastere, este alb. Albul este culoarea inceputului. Daca ne gandim la Big Bang-ul despre care vorbesc oamenii de stiinta, ne imaginam o mare de alb. Explozia ne-o reprezentam alba, luminoasa. Totul incepe de la alb. Orice document important, inainte sa fie redactat, a fost alb. Nu putem ignora asta. Oricat de mult ne-am dori sa fugim de alb, el ne va gasi oriunde. Spuma oricarui sapun, de orice culoare, tot alba este. La fel si spuma marii. Stelele sunt albe, asa le percepem noi.
Ganditi-va la culoarea electrocasnicelor, in special cele din bucatarie. Robotul este alb, sanwich-maker-ul este tot alb, la fel si filtrul de cafea, iar farfuriile tot albe sunt. Sa nu mai spun de frigider, care este alb ca laptele. Acum ganditi-va la o vaca, la culoarea frigiderului si la culoarea laptelui si incercati sa raspundeti rapid la intrebarea: Ce bea vaca?… Nu, nu bea lapte, bea apa.
Morala: Dacă albul reprezintă culoarea fericirii, de ce mirii se îmbracă în negru?
