Limba română este foarte bogată. Atât de bogată încât aproape nimeni nu ştie toate sensurile tuturor cuvintelor în română. Mie îmi plac foarte mult vorbele din popor. Pe lângă faptul că exprimă nişte adevăruri incontestabile, sunt construite cu cap. Sunt inteligente. Ce mi se pare cel mai interesant la aceste vorbe din popor este faptul că ele nu prea pot fi traduse. Fiecare cultură are propriile vorbe de duh. Unele pot fi echivalate, dar cele mai multe au sens doar pentru ţara care le-a generat. Astăzi vorbim despre sensurile lui „a merge”.
Înainte de a începe trecerea în revistă, sugerez să încerci să traduci mental expresiile, într-o limbă care să-ţi fie la îndemână. Engleza, de pildă. Toate expresiile există și pot fi oricând verificate aici.
Merg pe mâna ta, are un sens este destul de cunoscut publicului larg. De cele mai multe ori acest mers pe mâna cuiva inseamnă faptul că acorzi încredere posesorului de mână. Merg şi eu o staţie nu reprezintă scuza ta în faţa controlorului de trafic după ce te-a prins fără bilet în autobuz. In argou, mersul o staţie se confundă cu exprimarea dorinţei de a trage un fum dintr-o ţigară sau de a contribui cu bani la o cheltuială. Sau la o chetă, merge!.
Eşti un soi de merge bandă reprezintă o denigrare. Se foloseşte atunci când vrei să îi spui cuiva că este lipsit de caracter sau că din prostie generează anumite încurcături. Gândeşte-te la vechiul tău casetofon stereo care agăţa banda. Cam aşa trebuie judecată expresia. Dacă mergi pe lângă pantof nu înseamnă că te ţii după cineva sau că nu poţi să ţii pasul cu cineva. Înseamnă că eşti prost, simplu. Merge!
Dacă-ţi merge buhul ca de popă tuns nu înseamnă că ai ai o frizură interesantă şi nici că popa ţi-a tuns buhul. Și nici părul. Înseamnă că eşti o persoană foarte cunoscută şi ţi s-a dus vestea foarte repede. Arhi cunoscutele mersuri ca melcul, ca oaia sau ca racul n-are sens să le explic. Aici lucrurile sunt destul de simple. Melcul nu prinde viteză pentru că îi fâlfâie ochii, motiv pentru care patineaza chill, oaia este cunoscută pentru concursurile de şah pe care le câştigă, iar racul este uşor pe invers, ştii, așa merge el.
Înteresant este că mersul călare nu are legătură în argou cu animalele, ci cu cu blatul. Mersul călare vizează faptul că nu ai bilet pe tren şi că mergi cu naşul. Mergi pe blat. Iar dacă mersul călare nu te prinde, poţi să mergi cu doiul, adică mergi pe jos. Reprezintă una dintre cele mai logice exprimări. Alături de mersul ca anumite animale. Dacă mergi în ciricuri înseamnă că eşti infatuat, dacă mergi la reciclare ai o pedeapsă de executat, dacă merge găitan înseamnă că funcţionează perfect. În final, dacă mergi la export însă înseamnă că vei muri. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi, merge!]
Morala: Dacă mergi pe blat îţi va merge buhul ca de popă tuns, riscând să mergi la reciclare.
Eseurile pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te la canalul IanCunoaștere!
Share
Dacă aș fi citit doar morala, n-aș fi înțeles nimic, asta-i clar :))
Adevărul e că nu știam mai mult de jumătate din toate expresiile astea, chiar avem o limbă destul de „ofertantă” :)
nici eu, dar din cand in cand imi place sa ma pierd in dex. Uneori descopar lucruri fascinante. PE mine cel mai mult m-a impresionat mersul cu buhul ca de popa tuns. Si nu este vorba despre regionalisme, pentru ca am acceptat deja ideea ca nu le voi putea cunoaste niciodata pe toate. E vorba de sensuri, atat de multe…dar interesante.
Eu doar profit de plăcerea altora de a se pierde prin dex :)