(ora 19:19) Trag intens în piept aerul rece și totul se oprește. Nu expir, rămân nemișcat. Între reprizele de respirație, nimeni și nimic nu mă poate atinge. Într-un fel, în pauza pe care mi-am permis-o, nimeni și nimic nu mă mai vede. Nu mai exist pentru nimeni, dar toată lumea există pentru mine. E perfect, nu pot influența pe nimeni cu prezența mea, nimeni nu mă poate influența. Efectiv dispar, nu mai sunt aici, sunt oriunde
Ma gândeam. Oare ce ne influențează atât de mult şi ne schimba atât de mult încât avem zile în care ne trezim plini de voie bună? Zile în care suntem plini de energie, încât mai dăm şi celor de lângă noi necondiționat. Pe de altă parte, avem zile în care urlăm înainte să ne dam jos din pat. Ne-am pierdut abilitatea de a lua pauză. Nu mai știm să evadăm din cotidian. Am acceptat prea
Ieri mi-am propus ca azi să funcționez cu foarte puțin combustibil. Să nu-mi pese şi să nu mă enervez deloc. Să fiu calm, răbdător şi atent doar la ce mi se pare mie important. Şi mai calm, şi mai atent. Azi îmi doresc să pot să nu mă las influențat de nimic din exterior. Cu o singură excepție. Am permis Soarelui să mă determine să zâmbesc, dimineață, atunci când am ieșit din casă. Azi am râs