Ma gândeam. Oare ce ne influențează atât de mult şi ne schimba atât de mult încât avem zile în care ne trezim plini de voie bună? Zile în care suntem plini de energie, încât mai dăm şi celor de lângă noi necondiționat. Pe de altă parte, avem zile în care urlăm înainte să ne dam jos din pat. Ne-am pierdut abilitatea de a lua pauză. Nu mai știm să evadăm din cotidian. Am acceptat prea repede ritmul la foc automat.

De când nu ţi-ai mai oferit timp să stai şi să pierzi secundele privind copacii, norii, fluturii? De când nu ai mai stat lipit de geam să simți că nu superi pe nimeni? De când nu ţi-ai mai  permis să îţi lași simțurile să se bucure puțin de ceea ce te înconjoară? De când nu ai mai mirosit flori şi de când nu ai mai zâmbit simțind parfumul umplându-ţi plămânii?

De când nu te-ai mai bucurat de 10 minute libere, în care să închizi totul în jurul tău şi să te resfeţi cu linişte? De când nu ai mai zâmbit la gândurile şi planurile frumoase din mintea ta în timp ce contemplai tavanul? Ce când n-ai mai ieşit din ritm?

De când nu ai mai mângâiat un caţel sau o pisică? De când nu ai mai suflat într-o păpădie şi de când nu ţi-ai mai murdărit nasul de polen? De când nu te-ai mai mânjit de dude şi de când nu te-ai mai așezat pe iarbă? De când nu ai mai luat o pauză de la grji şi vorbe? De când nu ţi-ai mai îmbrățișat mama, tata, iubitul, iubita, copilul, sora etc? [

Opreşte puțin totul şi bucură-te.