Ieri mi-am propus ca azi să funcţionez cu foarte puţin combustibil. Să nu-mi pese şi să nu mă enervez deloc. Să fiu calm, răbdător şi atent doar la ce mi se pare mie important.  Şi mai calm, şi mai atent. Azi îmi doresc să pot să nu mă las influenţat de nimic din exterior. Cu o singură excepţie. Am permis Soarelui să mă determine să zâmbesc, dimineaţă, atunci când am ieşit din casă. Azi am râs doar atunci când am simţit. Azi nu am mai zâmbit de complezenţă. Azi am încercat să fiu serios şi am constatat că cei din jurul meu m-au considerat supărat. Curios, oamenii serioşi sunt supăraţi?

Azi n-am mai alergat să prind verdele la semafor. N-avea sens, pentru că azi nu m-am mai grăbit, azi trebuie să consum puţin. Clădirea de birouri rămâne tot acolo indiferent de ora la care deschid eu uşile. Azi n-am traversat printre maşinile staţionate între semafoarele de la Piata Sudului. Azi am aşteptat (ca un pensionar) verdele la semafor. Cuminte, alături de ceilalti. Am traversat încet (ca un pensionar). Am realizat că dacă nu te grăbeşti nu apuci să traversezi pe verde. Se face roşu între timp, riscând să fii ucis legal pe trecerea de pietoni. Azi nu s-a întâmplat, dar şansele rămân.

Azi nu l-am mai înjurat în gând pe cel care a inventat sacoşele cu roţi. Şi nici pe cei care le-au tras cu ură peste adidaşii mei albi în goana lor nebună către autobuzul deja pierdut. Azi nu am mai râs de cei care vând zilnic tigări de contrabandă. Care, deşi nu sunt fumători, dau sfaturi legate de calitatea ţigărilor. Azi n-am mai analizat nici oferta de lalele încercând sa elaborez o strategie pentru a obţine cel mai mic preţ. Azi am considerat că preţul cerut este corect. Doar azi.  Am trecut mai departe indiferent. Azi s-au scumpit şosetele. Cinci la o sută este istorie, trăiască patru la o sută. Tot azi am  realizat că vânzătoarele ambulante care sunt mai aproape de gura de metrou au preţuri mult  mai mari şi imposibil de negociat. Căpşunele costa 7.5 lei lângă gura de metrou şi 5 lei la 15 metri mai în spate.

Azi am aşteptat liftul fără să mă întreb de ce coboară tocmai cel de la etajul IV, iar cel de la I refuză să vină. Azi nu m-am uitat la ceas decât de două ori. O data la 10:00 şi a doua oara la 12:00. Azi am servit o amandină la desert. Azi nu mi-am numărat banii din portofel şi nu mi-am făcut niciun plan. Azi nu am mai fumat dimineaţă la cafea şi am aflat astfel că nu se moare din asta. Azi vreau să le las pe toate să vina de la sine. Azi vreau ca lumea să fie aşa cum vreau eu să fie.

Socotește fiecare zi o viață.