Viața reprezintă starea a ceea ce este viu; o formă superioară de mișcare a materiei, reprezentând o sinteză a tuturor proceselor mecanice, fizice și chimice care au loc într-un organism. Asta găsești în dex în dreptul cuvântului viață. Omul experimentează viața din secunda în care se întâlnesc cele două celule apte de concepție (spermatozoidul și ovulul). Oamenii contorizează viața greșit, considerând că moment zero este nașterea. Dar viața apare cu nouă luni înainte de naștere. Ce înseamnă însă viața pentru oameni, cum o interpretează ei și care este scopul său – Ce este viata?
Viața poate fi privită din milioane de puncte de vedere. Unul interesant ar fi fericirea. Se spune că ești plin de viață dacă debordezi de fericire; dacă ești energic; dacă ești viguros sau vesel. Foarte multe activități pe care omul le întreprinde de-a lungul vieții sunt influențate în mod direct de starea în care se află. Nu viața influențează starea, ci invers. Plecând de la ideea că viața poate fi confundată, cel puțin la oameni, cu fericirea, mi se pare de bun simț să încerc să aflu ce îi face pe oameni fericiți sau plini de viață. Ce este viata?
Viața este un cumul de momente fericite. În copilărie, fericirea vine din lucruri mărunte, aparent. Fericirea unui copil se compune din momentele în care primește ceea ce își dorește. Asta poate însemna o jucărie, o ciocolată, libertatea de a se juca împreună cu ceilalți copii sau sentimentul că este iubit ori plăcut de ceilalți. Așa traduce el fericirea, așa devine el plin de viață. Interesant este că pe un copil nu îl impresionează neapărat ciocolata sau playstation-ul primit, ci faptul că simte că este iubit în momentul în care primește toate acestea. Lucrurile, în esență nu se schimbă nici la maturitate. Oamenii fericiți sunt cei care se simt plăcuți, iubiți sau apreciați. Ce este viata?
Viața este iubire. La maturitate, iubirea capătă sensuri ceva mai profunde. La fel și fericirea. Dacă în copilărie fericirea vine de la o ciocolată, la maturitate ciocolata capătă alte forme. Jocurile copilăriri se metamorfozează în apartenența la grup, iar iubirea se canalizează către o singură persoană, la început. Cine poate, oferă iubire tuturor. Nimic nu-l face pe om mai fericit decât sentimentul de iubire. Ce este viata?
Viața este știința de a transforma eșecul în lecție. Oamenii au învățat că fiecare eșec reprezintă o cheie care poate deschide în viitor uși către fericire. Orice întâmplare care te-a făcut să te simți slab poate să devină în viitor arma cea mai de preț cu ajutorul căreia să eviți eșecul. Oamenii care nu învață din greșeli nu sunt fericiți. Alchimia transformării pierderii în câștig reprezintă, pe lângă multe altele, unul dintre secretele vieții. Omul care nu reușește să accepte faptul că a greșit și să considere că eroarea face parte din viață nu va reuși să treacă examenul. Nu va lua notă de trecere la materia Fericire. Ce este viata? orice definiție pare ok.
Viața este o partidă serioasă de râs. Numai că uneori te mai și îneci!
Eseurile pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te la canalul IanCunoaștere!
Share
Viata poate fi privita ca pe un joc sau ca pe o aventura din care ai de invatat, si in nici un caz nu trebuie luata prea in serios.
Insa legat de fericiire, mi se pare absurd sa o definesti prin lucruri trecatoare.
Copiii in general sunt fericiti fara vreun motiv aparent sau de mare valoare pentru noi cei adulti. Asta pana cand ii invatam noi ca fericirea sta in jucarii sau ciocolata sau Bani, dar atentie, numai cat timp le detii. Ei dealtfel se pot juca o zi intreaga cu mare voiosie doar cu cateva pietre sau cu un cerc din sarma pe care ei si-l imagineaza ca fiind volanul unei masini.. Insa fericirea lor nu sta in cercul acela sau in pietre, ci in ei insisi.
Fericirea e o stare de spirit pe care ALEGI sa o traiesti sau nu, si in nici un caz nu trebuie sa fie definita nici de bunuri materiale nici de o relatie. Playstation, bmw, case pe plaja, relatie, dragoste, sex, droguri, bani s.a.m.d, toate trec, toate tind spre ‘moarte’ fie ca vrem sau nu, fie ca ne place sau nu.
Imagineaza-ti daca maine te-ai desparti de persoana iubita, asta inseamna automat ca ti-ai pierdut ‘fericirea’?
Poti trai cu ideea ca in orice moment ‘fericirea’ ta se poate termina? Nu cumva asta creeaza o frica constanta in subconstient si un stres enorm cu urmari cel putin interesante, de care nu esti constient mai deloc?
„Oamenii fericiți sunt cei care se simt plăcuți, iubiți sau apreciați.” Iubirea si aprecierea primite sunt consecinte ale fericirii lor, nu cauze.
Interesant de observat este ca fiecare individ a ajuns sa se defineasca prin prisma celorlalti si mereu cauta raspunsuri doar in exterior, cand defapt toate raspunsurile, toata fericirea si dragostea vin din interior.
NU, fericirea nu sta in lucruri sau bunuri materiale.
Eu nu sunt convins ca fericirea este o chestiune pe care alegi sa o traiesti sau nu. Pentru ca indiferent cat de mult ti-ai dori tu sa alegi sa fii fericit, daca destinul nu te aduce in fata unor evenimente obiectiv considerate pozitive, nu prea ai cum sa fii fericit.
Daca m-as desparti de persoana iubita ar urma o perioada mai lunga sau mai scurta in care nu as mai putea sa fiu fericit. Asta este opinia mea. La fel se intampla si cand iti moare un apropiat. Daca azi ai un deces in familie cu siguranta in viitorul apropiat fericirea ta va tinde la zero. Din nou, este doar modul in care eu privesc lucrurile.
Nu, nu poti trai cu sentimentul ca fericirea ta se poate termina, pentru ca daca ai trai cu chestia asta ai sfarsi intr-un spital de nebuni. Nu consider ca sunt multi cei care traiesc cu frica asta in san.
Nu am inteles cum poate fi iubirea consecinta fericirii si nu sursa, dar este un subiect care nu se preteaza la corect sau incorect. Doar ca fiecare intelege in proprul mod aspectul asta.
Fiecare individ se defineste SI prin prisma celorlalt, dar nu NUMAI prin prisma celorlalti. Este o diferenta colosala, zic eu. Fericirea si dragostea se afla in interior, da, accept, insa fara sustinere din partea celorlalti se vor stinge. Omul este o fiinta sociala, nu solitara.
Nu sunt de acord cu anumite idei pe care le-ai avansat, dupa cum vezi, dar asta nu inseamna ca nu ai dreptate.
„Eu nu sunt convins ca fericirea este o chestiune pe care alegi sa o traiesti sau nu. Pentru ca indiferent cat de mult ti-ai dori tu sa alegi sa fii fericit, daca destinul nu te aduce in fata unor evenimente obiectiv considerate pozitive, nu prea ai cum sa fii fericit.”
Iarasi astepti fericirea in alta parte decat unde este defapt. In fata unor „evenimente obiectiv considerate pozitive” (de catre cine? tine minte ca totul este subiectiv si relativ).
Viata e un echilibru iar asa presupune ca in absolut orice situatie exista si bine si rau. Faptul ca vezi binele numai in anumite evenimente este dealtfel, alegerea ta. Revin si spun ca fericirea este pur si simplu o stare de spirit. Alegi sa o simti si sa o traiesti sau nu. Atat de simplu.
Ai adus moartea in conversatie dar asta e un subiect cu totul aparte. Iar moartea ca fenomen si mai ales perceptia noastra despre ea, ne influenteaza absolut orice decizie, eveniment si cam tot ce facem noi zi de zi, si imi permit sa zic ca ne influenteaza intr-un mod complet negativ. Dar repet, asta e alta discutie.
Revenind la fericire as dori sa comentez urmatorul citat:
„Jocurile copilăriri se metamorfozează în apartenența la grup, iar iubirea se canalizează către o singură persoană. Persoana iubită. [..] Există și oameni singuri care par fericiți, dar niciodată fericirea pe care ți-o conferă o casă mare, o mașină scumpă sau un job bun nu poate egala fericirea pe care ți-o poate oferi persoana iubită. Niciodată.”
Faptul ca cineva nu are in prezent o relatie de dragoste cu o persoana, nu presupune ca ar avea una cu o masina sau o casa mare. Si prin paragraful de mai sus i-ai desconsiderat si i-ai facut nefericiti pe toti cei care nu sunt implicati sentimental intr-o frumoasa poveste de dragoste. Sau insinuezi ca toti tindem spre asta, fie ca vrem fie ca nu vrem, si daca nu o facem vom fi tristi. Nu zic ca nu e frumos sa iubesti pe cineva, dimpotriva.
Cu atat mai mult, nici faptul ca ai o relatie si iubesti nu te face fericit cu adevarat. Am vazut nenumarate cupluri care s-au despartit, desi se iubeau enorm, din simplul motiv ca unul din parteneri nu se simte implinit fata de sine si ca trebuie sa-si urmeze calea. Unii numesc asta cariera sau dezvoltare spirituala sau mai stiu eu cum, insa e prea putin important.
Si de ce insist sa zic ca nu iubirea dintre doua persoane este fericirea suprema, in cautarea careia suntem toti, pentru ca in principiu dorinta aduce suferinta. Iti doresti fericirea prin diverse mijloace iar din neputinta ‘destinului’ sa ti-o ofere, suferi. Elimina dorinta si vei elimina suferinta.
De aia tot zic ca e o stare de spirit pe care alegi sa o traiesti. Nu trebuie sa depinda de nimic. Nici de destin, nici de cum arati, nici cati bani ai, nici de cat iubesti sau cat de bine iubesti.
Omul nu se naste trist si devine in cel mai bun caz fericit. Omul se naste fericit, dar apoi este invatat ca fericirea sta in lucruri (indiferent daca sunt de natura materiala sau nu) si devine trist intr-o goana prosteasca dupa ceea ce a avut de la bun inceput, si pe care, in felul asta, n-o s-o mai atinga niciodata.
Ok, daca in orice bine este un rau si in orice rau este un bine, mergem mult mult prea adanc si atunci legile normale ale firii sau chiar si cele matematice nu se mai aplica. Nu as vrea ca acesta sa fie sensul discutiei.
Si daca totul este subiectiv, ce te determina sa ma convingi ca ceea ce spui tu are valoare, cata vreme eu filtrez cu propriul sablon?
Nu, nu i-am desconsiderat, mi-am exprimat subiect parerea cum ca fericirea pe care ti-o ofera jumatatea nu poate fi comparata cu cea pe care ti-o aduce un job bun sau orice bun material. Este pur si simplu parerea mea. Atat :) Concluzia pe care ai tras-o nu are acoperire in text.
Da, sunt de parere ca oamenii in general tind catre o viata de tip relatie. Tot parerea mea este si asta :) Si nu cred ca poate fi incadrada in tiparul corect/incorect.
Nu stiu cum sa interpretez ultima ta fraza. E usor redundanta si nu reusesc sa-i gasesc sensul logic. Omul se naste fericit. Daca lasi un om asa cum s-a nascut, il rupi cu totul de exterir, crezi ca va fi fericit? Bineinteles raspunsul este multiplu si toate variantele sunt corecte. Pentru ca fiecare intelege fericirea in felul sau, nu? Faptulc a eu consider ca fericirea vine SI din exterior nu cred ca este ceva eronat. Tot parerea mea :)
Este un foarte bun sfat cel cu eliminarea dorintei, si simt nevoia sa-ti multumesc. Ai dreptate! Gresim foarte des in momentul in care dezvoltam asteptari si dorinte. Dar asa sunt oamenii genetic structurati, sa aiba asteptari, incredere, dorinte.
as zice ca esti teribil de indragostit si de aici aceasta punere „sub lupa” a sentimentelor si senzatiilor :)
pentru fiecare dintre noi fericirea inseamna altceva…
pentru cei mai multi dintre noi fericirea este rotunda si frumoasa daca o impartim cu cineva drag,cu cineva pe care l-am ales cu sufletul si pe care (daca am avut curaj) l-am cantarit si cu mintea :)
din punctual meu de vedere fericirea este o senzatie pe care foarte rar o traim la timpul prezent..foarte rar constientizam ca suntem in acel moment cu adevarat fericiti…
cand te casatoresti,de exemplu,esti fericit,esti emotionat dar de fapt stii ca in acel moment TREBUIE sa fii fericit,ca asa este normal…dar esti cu adevarat?ai timp cu adevarat in acel moment sa fii fericit?
pentru mine fericirea inseamna sa simt mirosul cafelei dimineata in timp ce el bea ceai verde pentru ca nu ii place cafeaua :))
micile fericiri construiesc adevaratele amintiri despre fericire….
ce inseamna pentru mine viata?
ca sa raspund acestei intrebari usor pretentioase o sa revin la ce spuneam mai sus…viata inseamna sa construiesti,sa traiesti la timpul prezent pentru a avea in viitor amintiri…
fara amintiri nu poti spune,candva…am trait :)
Poti sa spui orice. Chiar nu are importanta daca esti sau nu indragostit. Pur si simplu asa stau lucrurile din punctul meu de vedere :) asa experimentat eu viata pana acum si asa am cantarit evenimentele.
Da, viata este compusa din micile bucurii, care sunt atat de diferite de la om la om. Ai spus-o foarte interesant si inca reflectez asupra constientizarii fericirii la momentul prezent. Sunt tentat sa cred ca oamenii au fapacitatea sa constientizese fericirea la momentul prezent. Unii rad, altii plang, fiecare se manifesta diferit, dar cam toti lasa impresia ca stiu ca sunt fericiti. Chiar atunci, la momentul zero :)
ar fi absurd daca as exclude „fericirea la timpul prezent”…tocmai mi-am amintit ca cel putin de doua ori am plans de fericire :))
SUnt convins ca ai facut-o de mai multe ori,
Iar a fi fericit acum, amintindu-ti cum a fost cand ai fost fericit in urma cu trei ani mi se pare absurd.
Cred ca sunt pe cale sa descopar un lucru simplu dar care m-a tot facut sa-mi pun intrebari in ultima vreme. Aflu ca fericirea se traieste DOAR la prezent. Am o revelatie :)
:))
ce figura esti :))
Multumesc, pentru ca fara ajutorul tau nu as fi ajuns la ideea asta. Idee care mi se pare interesanta, printre altele :)
Viata este o partisa serioasa de ras, trust me. Putem sa radem cu pofta, putem sa radem amar, sa radem cu lacrimi, sa radem ironic, distrati, de suparare sau de betie.
Daca sunt figura inseamna ca este de bine, nu? :)
cum e rasul de betie?nu l-am experimentat,slava cerului :))
nu stiu,nu stiu,mai vedem,mai scormonim pe aici pe blog si atunci aflam de-o fi de bine sau nu :))
ai o minte clara,scormonitoare,deschisa,imi place felul in care iei lucrurile in serios parand ca nu o faci chiar atat de serios :)
Viata este un amestec de zambet si lacrimi.dar aceste zambete si lacrimi alegem noi cand sa le scoatem la iveala. viata este un sir de situatii in care ne aflam , un sir de etape prin care trecem: viata uterina, nastere, copilarie, adolescenta, maturitate, batranete…dar mai presusn de toate viata este o enigma, pt ca nu stim de unde vine si unde se duce. este o ghicitoare pt ca abia la final ne dam seama de ceea ce au cauzat alegerile noastre, facem un cumul, tragem linie, concluzii si observam…viata noastra asa cum a fost. „fericirea e ca sticla:luceste si se sparge”…e un lucru efemer, cev ce cu cat alergi mai tare cu atat se indeparteaza de tine. fericirea e o stare de moment, nu poti fi fericit constant ora de ora minut de minut o viata in starea de fericire! fericirea este iubire..iubirea e fericire! iubirea este cea care ne aduce cele mai multe momente de fericire…restul, lucrurile materiale, cariera, aduc fericire de scurta durata.desi unii m-ar putea contrazice.
Si dincolo de toate, viata a fost este si va fi…un mare, complex, inepuizabil subiect de discutie:))
Ce randuri sincere si din suflet. Bravo.
Citeam zilele trecute un eseu foarte interesant care incepea cu o propozitie fabuloasa:
Omul incepe sa moara din clipa in care se naste, iar daca el constientizeaza lucrurl asta, va pretui fiecare secunda care se scurge si in care a inselat moartea.
minunat..asa e…te indrepti spre sfarsit din secunda 1 in care te nasti…din pacate nu multi realizeaza asta si traiesc de parca viata lor ar tine 5000 de ani..cum visai tu odata intr-un post:)))daca am invata sa ne bucuram de prezent si sa traim in prezent fara sa ne macine trecutul, fara regrete, si fara teama de viitor…viata ar fi minunata si amintirile mai vii si pretioase
Vezi tu, intotdeauna am zis si am crezut ca totul tine de perspectiva. Sunt oameni care atunci cand castiva 100 de lei se bucura o saptamana si oameni care atunci cand castiga 100 de lei se intristeaza ca nu au castigat mai mult. Este un exemplu care poate fi aplicat oricand asupra oricarui fenomen sau castig material/imaterial.
Aseara am ascultat piesa Wonderful life. Cata dreptate are nenea ala…
perspectiva da da da :))de cand cu tine si privind din perspectiva ta, am devenit mai optimista:))) e un lucru exceptional si-ti dau dreptate in ceea ce mi-ai zis primele dati cand am vorbit…daca gandesti pozitiv atragi fapte si oameni de acelasi fel…acum o sa dau share tabloului acela minunat ca si prieteni de pe fb sa se bucure de vitalitatea lui:)