A avea ceva înseamnă a stăpâni, a poseda, a deține. Aşa scrie în dicționar. Trăim într-un sistem bazat pe acumulare. Vrem să avem din ce în ce mai mult, din ce în ce mai multe, din ce în ce mai repede. De cele multe ori oamenii sunt cântăriți în funcție de ceea ce au sau nu au. Au sau nu au cunoștințe; au sau nu au proprietăți; au sau nu au bani; au sau nu au prieteni. Dar dacă mă gândesc la definiția posesiunii nu prea sunt multe lucruri despre care aş putea să spun că sunt ale mele.

Am prieteni. Dar asta nu înseamnă că îi stăpânesc. Nu le pot dicta viața așa cum nu le pot impune un anumit comportament sau ritm. Pot doar să încerc, dacă vreau. Ne influențăm reciproc, atât. Nu îmi pot vinde prietenii indiferent cât de puternic ar fi sentimentul de posesiune. Sunt ai mei, dar asta nu înseamnă că dețin controlul absolut asupra lor. Iar dacă nu îi pot stăpâni, nu îî posed şi nici nu îi dețin, înseamnă că îi am cu adevărat?

Am o iubită. Dar asta nu înseamnă că pot să fac ce vreau eu cu ea. Este a mea pentru că vreau să o am şi pentru că vrea ca eu să o am. Dar ce o face pe ea să fie a mea? Am drepturi asupra ei? Am, în egală măsură în care am față de orice alt om de pe Pământ. Am şi obligații față de ea, așa cum am față de alţi oameni de pe Pământ. Pot să mă mint frumos că o pot stăpâni dar asta nu înseamnă că este așa. Nu o dețin, pentru că asta ar însemna să îi îngrădesc libertatea. Şi atunci, o am cu adevărat?

Am gânduri. Dar oare sunt cu adevărat ale mele? Nu pot să mă gândesc la gândurile mele așa cum nu pot să-mi ating arătătorul mâinii drepte cu arătătorului mâinii drepte. La prima vedere sunt un om foarte avut. Foarte multe lucruri pot fi considerate ale mele, dar câte dintre acestea îmi aparțin cu adevărat? Care este diferența dintre a avea şi a nu avea? Ce proprietăți ar trebui să îndeplinească ai mei sau ale mele?

Puține lucruri sunt cu adevărat ale mele.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]