Societatea actuală se bazează în primul rând pe acumulare materiala. Goana după aur, schimbată în goana după monede, schimbată în goana după hârtii, metamorfozată şi ea în goana după bunuri materiale. Cine are mai mulţi bani stă în faţă. Este suficient de nedrept, dar cât se poate de normal. Normal pentru că aşa a fost  construită structura actuală a societăţii. Sună a ceva redundant, dar câtă vreme realitatea susţine din plin situaţia, nu fac altceva decât să o consider adevărată. Nu este etic, dar se întâmplă.

De cativa ani buni banii, asa cum ii stiam eu inca de cand eram copil, nu prea mai sunt bani. Nu ii mai simti intre degete, nu le mai simti mirosul. Mirosul ala de jeg autentic de culoare gri. Singurul miros urat pe care il iubea toata lumea s-a dus. Nu mai este. Acum banii stau pe carduri bancare. Nu ii mai simti, nu ii mai mirosi, dar ii detii. Stii ca sunt acolo si esti linistit. Oarecum.  Este o metoda suficient de interesanta din punct de vedere practic. Nu mai mergi la reprezentantul auto cu un sac de bani, mergi cu o bucata de plastc de 8.5 pe 5.5 centimetri. In cazul unui furt, un simplu apel catre banca blocheaza contul.

Oricat de practic pare a fi, metamorfozarea banilor in plasticul denumit „card” are si o parte proasta. Sau cel putin una.  Nu simti cand ii dai. Fiind crescut cu scuipatul intre degete atunci cand numar banii, platind cu cardul, nu mai simt bucuria schimbului. Parca produsul nu mai are aceeasi valoare. Parca nici nu as fi dat bani pe el. Suna bizar, dar mi se intampla lucrul asta de foarte multe ori. Mai mult decat atat, cu banii pe card esti tentat sa risipesti tot mai multi, din simplul motiv ca nu simti cand ii dai.

Teoretic banii pleaca din contul tau. Practic nu se intampla nimic. Treci cardul bancar prin POS si iti ridici frumos produsele/mancarea/bautura. Nu simti ca dai bani, din punct de vedere fizic. Iar aspectul asta conduce la o noua plata. Nici pe aceasta nu o simti si mai faci inca una si inca una si asa mai departe. Sunt fan al lucrurilor moderne, dar nimic nu se compara cu mirosul banilor, cu greutatea lor, cu cantarirea lor.

Morala: Banii care nu se văd se cheltuie!