Păcatul reprezintă abaterea de la o lege bisericească. Nu există o listă care să cuprindă toate păcatele; fiecare biserică are listele ei. Există însă șapte păcate capitale, care se regăsesc în majoritatea dogmelor, din cele mai vechi timpuri. Deși unele dintre păcate au fost modificate sau actualizate, esența rămâne mereu aceeași. Indiferent cât de mult avansam din punct de vedere tehnologic, ceea ce ține de spirit rămâne la fel. Chiar dacă ne place să credem că gândim diferit, ne învârtim în jurul acelorași idei; în forme diferite. Cele șapte păcate capitale sunt:

Mândria

Reprezintă un sentiment de mulțumire, de satisfacție și încredere în calitățile proprii. Într-o societate care toacă într-un mod continuu oameni și personalități, care aruncă noroi în cei mai buni, care îngroapă genii, este imposibil să nu fii mândru.  Este bine să fii umil, dar nu mereu. Este bine să pleci capul, dar nu mereu. Dacă întotdeauna oferi prilej de laudă, dar nu te laudă nimeni, singura soluție este să fii păcătos, adică mândru.

Zgârcenia (Iubirea de arginți)

Este, în mare, capacitatea oamenilor de a face economii, evitând chiar și cheltuielile de strictă necesitate. Dar nu cumva asta facem în fiecare zi? Nu te-ai blocat niciodată în fața raftului la supermarket întrebându-te dacă îți permiți sau nu un anumit produs?  De cele mai multe ori ai renunțat la el. Și nu pentru că iubești banii pe care i-ai economisi, ci pentru că pur și simplu nu îi ai. Ne batem cu pumnul în piept că nu iubim banii dar alergăm în fiecare zi după ei. Ne punem carnea-n saramură muncind ca păcătoșii câte 12 ore pe zi pentru ei. Banii reprezintă motivul pentru care face ceea ce facem în fiecare zi. Dar nu, nu îi iubim, pentru că e păcat. Pur și simplu ne place mirosul lor, nu?

Desfrânarea

Întotdeauna când a fost vorba despre desfrâu mi-a venit în minte expresia trăiește clipa. Expresie pe care majoritatea oamenilor o acceptă ca pe o definiție a vieții. Și nu ca pe săvârșirea unui păcat capital. O viață desfrânată înseamnă să trăiești clipa, să te bucuri de plăcerile ușoare, să nu ai frână, în definitiv. Nu cumva asta ne-a învățat societatea să facem? Să exploatăm fiecare secundă liberă și să nu o lăsăm să se piardă; să trăim clipa? Ba da.

Invidia

Câți dintre noi nu și-au dorit măcar o dată ca un prieten să piardă? Așa suntem construiți. Să ne pară rău atunci când cei din jurul nostru câștigă mereu, iar noi prea rar sau deloc. Păcat, dar invidia se manifestă în fiecare dintre noi. Celor care nu câștigă nimic niciodată le pare rău că alții o fac. Celor care câștigă mereu le pare rău că nu au câștigat mai mult. Iar celor care câștigă mult le pare rău că nu duc o viață simplă. Indiferent pe ce treaptă te situezi, privind în sus sau în jos vei constata că încolțește nemulțumirea în sufletul tău. Pentru că întotdeauna se poate mai bine.

Mânia

Nu am cunoscut pănă acum pe nimeni care să nu se enerveze. Unii o fac foarte des și la intensitate mica. Alții o fac foarte rar dar la intensitate foarte mare. Nu are importanță frecvența cu care se manifestă mânia. Mânia este dovada faptului că oamenii încă sunt oameni. Roboții nu sunt mânioși, nu se supără și nu-și ies din fire, dar oamenii o fac. Pur și simplu.

Lăcomia

Este dorința necumpătată de câștig. Soră cu zgârcenia, lăcomia se manifestă printr-o poftă mare. poftă mare de câștig, de avere, de mâncare, de băutură, de fericire, de timp liber, de vacanță, de orice. Lăcomia nu face referire neapărat la aspecte materiale ale vieții. Ceea ce înseamnă că dacă îți dorești din ce în ce mai mult, ești lacom. În speță păcătos.

Lenea

Dacă acum ai fi anunțat că timp de zece zile vei merge într-o vacanță departe și nu va trebui să miști un deget, ai refuza? Probabil că da, pentru că dacă stai fără să muncești înseamnă că ești leneș. Pardon, păcătos.

Oamenii ar trebui să fie niște roboți umili și supuși. Care să nu privească nici în stânga, nici în dreapta. Care să nu conștientizeze nici satisfacția de sine, nici nevoia de a evada trăind clipa. Oamenii ar trebui să fie niște roboți gata să refuze orice posibilitate de a-și îmbunătăți condiția; să nu-și iasă din fire indiferent de situație și să nu cumva să le pară rău de nimic. E păcat! Preferabil ar fi să le înlocuim inima cu un bulgăre de plumb și creierul cu o mână de tranzistori. Și ce frumoasă ar fi lumea populată de nepăcătoși…

A fi om înseamnă a încălca păcatele capitale cel puțin o data.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]