Cea mai în vogă fiţă a ultimilor ani este dezbaterea modului în care vom muri pe 21 decembrie 2012. Fel şi fel de oameni au oferit diferite versiuni ale sfârşitului. Iată câteva dintre variantele sumbre: ploaie de meteoriţi, cutremure devastatoare, se rupe Terra în două şi ne înghite, iese o mână imensă dintr-un vulcan şi uite-aşa ne bate până ne facem una cu pământul (poc poc poc!). Alţii consideră că se vor întoarce extratereştrii. Cam aceiaşi care ne-au predat lecţii pentru construirea piramidelor sau a oraşelor antice. Eu cred altceva.

Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinati de constelatii si de traiectoria Pamantului. Indienii vorbeau pentru prima data despre marele ciclu cosmic de 26000 de ani. El a fost insa dezvoltat si adus la perfectiune de catre mayasi. Acestia din urma au alcatuit si un calendar pe baza acestui imens ciclu. Dupa cum probabil stii, calendarul se termina pe data de 21 decembrie 2012. Dar ce inseamna acest mare ciclu? De ce toata lumea crede ca el coincide cu sfarsitul lumii? Raspuns: pentru ca asta vinde. Toate culturile vechi ce au studiat fenomenul vorbesc despre un nou inceput, o noua era, o alta treapta pe scara civilizatiei.

Nu ma pricep la pictura, dar sper ca este macar inteligibil daca nu artistic, desenul meu. Imi este mai simplu sa vorbesc pe schema, asa am invatat in scoala. Ideea este destul de simpla. Omenirea s-a mai aflat in aceeasi situatie din punct de vedere planetar, in anul 23988 inaintea erei noastre. De atunci si pana in prezent, civilizatiile au cunoscut o ascensiune fantastica si un declin. Este si aceasta o lege fireasca a naturii.  Tot ceea ce urca, trebuie sa si coboare. Epoca de aur, foarte vizibila la egipteni, a avut loc in jurul anului 10988 inaintea erei noastre (conform graficului). Gurile rele sustin faptul ca asta ar cam fi si varsta Sfinxului, dar asta este o alta discutie.

De ce nu murim pe 21 decembrie 2012? In primul rand pentru ca experienta ne-a demonstrat ca data trecuta nu s-a intamplat nimic rau. Ba dimpotriva! Incepand din punctul de minimum si pana in prezent, adica in doar 26000 de ani omnirea a cunoscut o transformare colosala. A dat pesterile pe vile cu piscine, a schimbat sulita cu bombele biologice, iar cetele sunt acum metropole. Ne-am schimbat putin, recunosc. Ne-am schimbat atat de mult incat sa putem sa ne imbogatim de pe urma unui eveniment firesc: inceputul unui nou ciclu cosmic.

Cultura maya, care a despicat firul in patru in ceea ce priveste calatoria Pamantului pe o anumita axa a tras concluzia ca in momentul in care ne indreptam spre Soarele Vindecator (Epoca de aur) suntem treziti spiritual, iar atunci cand ne indepartam de el avem o stare de adormire spirituala. Ceea ce inseamna ca in perioada 2012 – 15012 era noastra, vom fi retreziti din punct de vedere spiritual. Asta te sperie? Pe mine ma incanta. Daca asa arata apocalipsa, da-mi te rog doua mari la pachet si inca una medie pe care sa o servesc aici. Singurul regret pe care-l am ar fi faptulc a nu apuc sa vad noua societate construita in jurul anului 15.000 era noastra. Cred ca as avea ce vedea.

 

Morala: Am ajuns la un nivel de dezvoltare în care singurul care mai poate aduce apocalipsa este omul.