Pe mine ma fascineaza fenomenul DejaVu. Sentimentul ala nebun cum ca ai mai fost in locul acela, cum ca replica aceea ai mai auzit-o exact in aceeasi circumstanta desi tu nu ai mai fost niciodata acolo…Ei bine da prieteni, pe mine ma fascineaza evenimentul asta. Ce se intampla cu creierul, de ce face el asocierile astea? Nu va mai spun ca uneori, DejaVu-ul chiar iti creeaza sentimentul ca stii replica ce urmeaza a fi rostita. Adica nu este suficient doar ca ti se pare ca ai mai fost acolo, ci chiar stii ce se va intampla, „vezi” totul inainte sa se petreaca, si imediat cum se petrece, tu stii ca stiai.
Impartasesc in sensul asta ideea dezbatuta in cartea „Replay”. Din punctul meu de vedere, este un raspuns foarte pertinent la ideea de DejaVu. Ideea este foarte simpla: viata nu se termina cand mori, ba chiar atunci incepe. Cum asa? Simplu…atunci cand mori, mergi inapoi in timp, pe o bucla si te trezesti cand aveai 5 ani (de exemplu). In felul acesta ti se reia viata. Adica traiesti prima viata, mori la 80 de ani si te re-trezesti in corpul tau, cand aveai 5 ani. Si o iei de la capat. Iarasi mori si iarasi te vei trezi si tot asa. Ideea mi se pare destul de plauzibila.
Stiu ca vi se pare dubios, dar prin chestia asta se poate explica DejaVu-ul intr-o modalitate destul de simpla. Acceptand ideea, acceptam implicit si faptul ca sunt unii oameni care isi amintesc perfect totul din prima viata traita, si altii care nu-si mai amintesc decat franturi, exact DejaVu-urile de care vorbeam. Ce vreau sa zic? Vreau sa spun ca este foarte posibil sa existe oameni care au mai trait cel putin odata in anul 2011, au ajuns la capatul ciclului si dupa ce au muri s-au trezit in anii `80, sa zicem. Evident, afacerile sunt mult mai usoare cand stii ce industrie va inflori peste zece ani, atata timp cat deja vremurile de peste zece ani sunt amintiri pentru tine.
V-am bagat in ceata? Sper ca nu! Am un exemplu pe cat de simplu, pe atat de concludent: oamenii de succes, cei cu afaceri colosale, daca ei au mai trait vremurile astea? De unde au stiut ei ca industria se va dezvolta in felul acesta, de unde au stiut ca economia va evolua in sensul acesta? De ce au investit in telefoane mobile si nu in sosete flausate? Daca acceptam ipoteza prezentata mai sus, exemplul dat este unul foarte bun.
Revenind la ideea de DejaVu, asa cum spuneam mai devreme, pot exista oameni care isi amintesc toate celelalte vieti si oameni care nu isi mai amintesc decat franturi. Mai am un exemplu. Probabil vi s-a intamplat sa simtiti, pentru o persoana de sex opus, sau poate chiar de acelasi sex, ca o cunoasteti „de o viata” desi va cunoasteti doar de cateva zile. Nu cumva ati mai fost prieteni si intr-o alta viata traita? Nu cumva si in viata trecuta ati mai avut relatii de prietenie cu persoana respectiva, doar ca acum nu vi le mai amintiti? Este o tema de gandire!
Morala: Noi doi am trait multe vieti, doar ca tu nu ti le mai amintesti!
Sau deja vu-urile sunt doar franturi din alte bucle de timp, undeva unde esti prezent, dintr-o alta dimensiune, numai ca traita putin altfel….
Toate persoanele pe care le intalnesti in viata „reala” sunt persoane pe care le-ai mai cunoscut, sub alta forma, mai pozitiva sau nu…
Depinde de persoana si personalitatea fiecaruia; unii realizeaza ca acest sentiment, altii il ignora, dar toti, toti, sunt convinsa ca am avut momente in viata in care am simtit ca am mai trait acel moment! O zi buna!
Al dracului timp, tare dubios mai este el…
Ba da, mi s-a intamplat de multe ori sa fac cunostinta cu cineva si sa simt ca o cunosc de foarte mult timp. Iar deja-vu am avut tot timpul, desi eu nu imi amintesc perfect toate vietiie, ci doar franturi…
Nici eu nu mi le amintesc pe toate, dar sunt perioade in care franturile sunt tot mai pregnante…asta in fond ma intriga cel mai mult…asa cum sunt perioade in care nu am niciun dejavu, lungi…
Creierul nostru nu face diferenţa dintre ficţiune şi realitatea concetă astfel el putând „confunda” uneori lucrurile. Eu accept ideea cu privire la persoane „cunoscute” pt că am observat că trebuie să am un sentiment de apartenenţa sau oarecum regăsire faţă de persoane pt a mă înţelege cu ele altfel nu pot lega prea multe vorbe însă e normal că se inserează şi numeroşi oameni noi. Împărtăşesc oarecum ideea unei vieţi anterioare,dar nu că te reîntorci la 5 ani, suntem programaţi genetic să uităm tot când alegem să trăim în realitatea asta,iar dejavu-ul mi se pare o conexiune slabă la cronica Akasha ce se presupune că „înmagazinează” toate amintirile, întâmplările, informaţiile, descoperirile tuturor fiinţelor din toate dimensiunile, ce pot fi accesate de oricine dacă se plasează „pe lungimea de undă” îndeajuns de înaltă, elevată, dacă îmi e permis să o numesc aşa deşi nu-i cel mai fericit termen, ca să facă faţă la asemenea tip,calitate şi cantitate cunoaştere, dar aici intrăm într-o zona de ezoterism. Fascinant mi se pare şi de ce ne înţelegem şi ne plac unii oameni,iar fata de alţii avem un sentiment de repulsie,repugnă din primele momente şi cred că trebuie analizată şi expresia „suntem pe aceeaşi lungime de una” că şi asta pare a veni tot dintr-un dejavu
Nu, nu trebuie neaprat sa te intorci la 5 ani, poti sa te intorzi la 1 zi, 1 ora sau 1 secunda, sau chiar „in burta” Nu te intorci tu, ci bagajul tau mental, ceea ce filosofic vorbind se denumeste „spirit”.
Am un raspuns si pentru „nu suntem pe aceeasi lungime de unda”. Intr-o viata anterioara e posibil sa fi fost dusmani, rivali sau chiar sefi de triburi rivale…
„Suntem pe aceeasi lungime de unda” rezoneaza perfect cu ceea ce eu am denumit „parca ne stim de-o viata”.
Da şi spuneam că e fascinant cum în mai multe vieţi aceeaşi oameni nu reuşesc să se înţeleagă
Stiu, si bine spuneai :)