Mă gândesc foarte profund la un lucru. Încerc să îmi imaginez ceva necunoscut. Filosofii spun că omul și mintea lui reprezintă cu mult mai mult decât suma memoriilor sale. În acelaşi timp, oamenii de știință susţin că mintea omului reprezintă exact această sumă. Sunt şi voci care susţin că un om care vede pentru prima dată un obiect super-futuristic, obiect care nu seamănă cu nimic din ceea ce a văzut el până la momentul respectiv, nu are capacitatea să îl conștientizeze. Se spune că nu îl vede pentru că nu are cu ce să îl asemene. Teorie este destul şubredă, însă interesantă.
Am sa incerc sa ma gandesc foarte profund la o față total necunoscută. Adica sa imi imaginez o faţă care sa nu semene cu nimeni pe care eu sa il cunosc. Indiferent cat de mult as incerca nu pot. Mi-am aruncat mintea departe in necunoscut dar nu-mi iese. Oricat de mult as incerca, tot semana cu un prieten, sau cu un actor, sau cu o vecina. Daca asa nu merge, am sa incer sa construiesc in minte o față cu trasaturi culese de la necunoscuti. Imi voi imagina un chip cu parul vecinei, cu tenul unui bun prieten, cu nasul altuia, cu ochii unei colege, cu urechile alteia, cu zambetul iubitei, cu fruntea unui fost profesor…
Nu merge nici asa. De cele mai multe ori chipul se transforma fara ca eu sa vreau in persoana de la care „imprumut” ochii. Deduc faptul ca si imaginatia are limitele ei. Poate ca ni se pare infinita, dar sunt lucruri pe care pur si simplu nu ni le putem imagina. Daca tot ceea ce ne imaginam are ancora in memorie, inseamna ca imaginatia este limitata. Este limitata la propria memorie. Noi spunem ca avem o imaginatie bogata atunci cand avem capacitatea de a crea situatii fantastice. De fapt, imaginatia bogata este simpla putere de a combina rapid si eficient elemente din memorie. Atat si nimic mai mult…
Morala: Cuget, deci exist.
Ba e cat se poate de adevarat! Este un adevar general valabil pt tot ceea ce spui. Profu` nostru de filosofie spunea ca s a facut un experiment pe seama asta si ca unor bastinasi care nu mai vazusera pana atunci tv sau filme si asa mai departe. Au fost pusi sa vizioneze un film, iar in film printre scene a aparut o scena cu doua gaini. Dupa ce s a terminat filmul , au fost intrebati ce au vazut . Iar rasp a venit sec: „Doua gaini” Atat.
Si eu am avut un prof destept de filosofie. Si noi am dezbatut aceleasi experimente.
PE voie buna toate se leaga :)
Newton, dupa ce a „descoperit” gravitatia a fost intrebat cum a reusit. Raspunsul lui: Am fost inspirat. Adica mai sunt si alte cai prin care omului ii este dat sa cunoasca.
Mai sunt, iar eu sunt ferm convins.
Newton a fost alien ma :)
si el si multi altii…
Uite aici un om pentru care exercitiul de imaginatie chiar e ceva:
http://ziarpiatraneamt.ro/supraomul-vasile-adamescu/
Da, foarte interesant.
Bravo lui!
Am incercat si eu de multe ori sa inchid ochii si sa nu ma gandesc la nimic, fiind curioasa ce o sa „vad” – si nu eram deloc vesela :D Si mi-am dat seama de fiecare data ca, orice forma ar fi prins imaginile, erau doar lucruri, locuri si fete cunoscute…
Din ce comentati voi aici, se pare ca profii vostri de filosofie erau mai implicati decat a mea. Noi doar comentam textele din carte si cam atat. Din pacate…
Asa sunt femeile, mai superficiale :))
Noi am avut PROFI :)
Hah, la cat de zombie ma simt momentan, nici nu am de gand sa incerc. Te cred pe cuvant! :))
Oricum, eu stiam ca inclusiv in vise – cand adesea avem impresia ca necunoscuti se plimba agale prin mintea noastra – e vorba tot de oameni/fetze pe care candva psihicul nostru le-a perceput, asa in treacat. Ideea e ca avem o memorie extraordinara, insa nu avem acces la ea. Iar in vis se pot reactualiza astfel de informatii. Asta ar fi o teorie :)
Da… imaginatia ne e limitata de memorie, dar si de logica, de structura, ordinea si, implicit, rigiditatea gandirii. Poate de-asta artistii sunt oameni mai ,,dezaxati”, haotici adesea :)) E probabil o conditie necesara creatiei :)
Da-mi voie sa te completez. „este sigur o conditie necesara creatiei”. Stii, ca despre artisti sau oameni de stiinta se spune ca ei pot folosi mult mai mult decat cele 10-12 procente din creier pe care le foloseste un om obosnuit.
Paradoxal, memoria este, pare-se, nelimitata, dar imaginatia este limitata la memorie. Este limitata la nelimitat :)
Creierul uman este dat dracului.
Probabil :)) De-asta o fi asa fascinant.
pe mine ma uimeste ori de cate ori ma gandesc la el :) si la capacitatile lui si la…cate sunt de spus…