După ultimul fum, de dragul aparențelor, arunci o privire fugitivă spre geamurile blocului de vis-a-vis și dai drumul mucului de țigară. Uneori îl privești cum se lovește de pământ cu scântei, alteori fugi de la geam trăgând repede perdeaua. Depinde de numărul luminilor aprinse în blocul vecin. Îți place să te consolezi cu gândul că filtrul țigării tale scumpe este biodegradabil. Te înșeli. Pe lângă faptul că nu este biodegradabil, este dăunător faunei și florei. Dar, ce mai contează un muc de țigară în plus, toată lumea le aruncă pe geam, nu-i așa?
Stai pe scaun în metroul foarte aglomerat. Sau în autobuz. Nu mai are niciun gust, s-a întărit, ți se lipește de măsele și trebuie neapărat sa scapi de ea. Ai flencănit-o destul, și-a făcut banii. Nici gumele de mestecat nu mai sunt ce erau odată. O scoți pe ascuns din gură și o rotești ușor între degetul mare și arătător până când devine o sferă perfectă de culoare gri, lipită de vârful arătătorului. Te uiți pe furiș în stânga: liber, cu toții sunt cu gândul la altele. Te uiți și-n dreapta și sesizezi că o doamnă te analizează subtil. Oare m-a văzut? Nu cred. Cobori încet mână și treci arătătorul pe sub marginea scaunului. Nemernica nu vrea să se lipească de scaun, încă puțin, încă puțin, gata. Misiune îndeplinită. Nu ești singurul care a făcut asta, ceea ce îți conferă o liniște confortabilă.
Stai cu ambalajul în mână de cinci minute deja. E de plastic și face condens la tine în palmă. Nu-l mai suporți și ai omis pur și simplu să te uiți după un coș de gunoi. Privești pentru ultima dată cocoloșul de plastic și îl strângi cu toată forța. Poate dispare. N-a dispărut. Lași mâna în jos și începi să relaxezi pumnul. Îl auzi cum se desface la tine în palmă. Parcă începe să-ți fie drag, te vei despărți de el cu un regret. Desfaci ușor pumnul și îl lași să cadă. Salvezi aparențele întorcând capul în direcția opusă mâinii care a ținut strâns ambalajul. S-a dus, ai scăpat de el. Nu ești singurul care a făcut asta, ceea ce îți conferă o liniște confortabilă.
Nu ești singurul care o face. Ca tine mai sunt foarte mulți, iar unde-s mulți, puterea crește. Și totuși, gunoiul trebuie să stea în pungi. Mulțumesc vecinului care a venit cu inițiativa. Locuiesc la etajul I într-un bloc de opt etaje.
Morala: Dacă gunoiul trebuie să stea în pungi, la fel trebuie să facă și gunoaiele.
:)
Si eu am ras initial cand am vazut afisul de la intrarea in bloc, pentru ca nu am patit-o. Dar inchipuie-ti cum ar fi sa-ti putrezeasca un copan de pui la geam :)
Cert este ca in iarba din fata blocului gasesti orice, de la prezervative la resturi alimentare, coji de pepene, tigari, pachete de tigari, hartii, ambalaje si asa mai departe. Stii, noi, astia civilizatii care suntem :)
Of, ce tare ma atinge articolul asta!! Eu sunt una dintre cele care gasesc pe pervazul geamului toate tipurile de resturi alimentare iar vecinii de deasupra mea nu se sfiesc sa arunce cu asa ceva chiar ziua in amiaza mare. Imi vine sa ii strang de gat, dar nu inteleg sa respecte niste reguli simple de bun simt sau niste rugaminti…. Tot ce imi doresc e sa vina iarna, sa bata vantul si cojile de salam sa nu se mai lipeasca asa de tare…
E destul de trist faptul ca in 2013 lumea se comporta la bloc exact asa cum se comportau bunicii mei in curtea lor. Este si mai trist faptul ca oamenii nu inteleg faptul ca traiul in comunitate il inlocuieste pe „eu” cu „noi”…dar deja este prea mult, stiu.
In alta ordine de idei, daca arunci resturi alimentare pe geam chiar meriti sa fii strans de gat, literalmente. Din fericire pervazul meu este si a fost mereu curat. ori am avut eu noroc, ori pe partea mea nu se practica…
Cum adica, bunicii tai aruncau gunoiul asa aiurea in curte pe geamul casei ? Nu il puneau in pungi ? Sau,ma rog, daca erau la tara,nu il triau ca sa foloseasca o parte pt porci,alta parte pt pasari, restul la gunoi, etc. Zau, cred ca oi fi vazut ca arunca bunica niste firimituri de paine afara pt pasari,si poate bunicul vreun rest de mancare adecvat pt caine, (ca nu toate sunt potrivite pt orice animal desigur), si oi fi crezut ca ei arunca asa orice gunoi pe geam, zau, cum sa scrii asa ceva despre bunicii tai ?
Rudolph, ma refeream strict la resturile alimentare. Pentru ca toate ajunjgeau pe „batatura” pentru ca orice rest alimentar era hrana buna pentru gaini, rate sau curci. La tara avea sens sa arunci resturi alimentare „peste gard”, pentru ca in felul acesta hraneai pasarile.
Eu mereu am prin geantă ambalaje de mini-ciucalăți ori țiple de pe pachetul de țigări. Că parcă niciodată nu găsesc tomberoane așa că dau drumul gunoiului în geantă. Recunosc un lucru: dacă mănânc pe stradă un măr sau o banană, merg și arunc cotorul ori coaja la rădăcina unui copac. Așa m-a învățat pe mine o profesoară de biologie când eram mică, cică astea sunt resturi organice, se descompun repede și fac bine pomului și pământului pe care se află. Dar, ce-i drept, dacă ar face toți așa n-am mai putea vedea copacii de mulțimea de cotoare de mere și coji de banane :))
Asa patim cu totii :)
Da, cotorul de mar este biodegradabil. La fel si coaja de banana. Este insa foare posibil sa fii aratata cu degetul. Pentru ca stii cum se intampla, toti nenii astia care arunc pe ascuns ambalaje pe oriunde, sunt si moralisti. Adica te cearta imediat. Probabil in felul asta considera ei ca-si mai acopera strangerea de inima provocata de faptul ca ei nu pastreaza curatenia.
Dacă afişele astea nu ar exista, ar fi anarhie; dacă ar fi să ne luăm după spusele lui Sheldon din The Big Bang Theory!
Dar ele exista, desi ma cam indoiesc eu ca au resit sa franga niste inimi. Cred ca cei care obisnuiesc sa arunce gunoiul pe geam o vor face in continuare, cu sau fara afise.
Am patit si eu asa ceva, dar nu s-a rezolvat cu afisul, nici cu vorba buna, daca stiti la ce ma refer ;))
Niste fosti-vecini care stateau la etajul 6 aveau obiceiul sa arunce resturi de mancare peste pervaz. Prin fata blocului era un trotuar, pe unde mereu circula lume… Nu era prea placut.
Totul a culminat cu o criza de nervi si, in loc de resturi alimentare, de data aceasta – un televizor care a zburat peste balcon.
As zice ca e important sa stii sa separi gunoiul din viata ta si sa stii si ce sa faci cu el. Altminteri, ajungi sa te comporti de parca totul e gunoi in jurul tau (iar asta nu te exclude nici pe tine, ca om) :)
General valabil, in viata este bine sa poti separa gunoiul de negunoi. In toate sensurile.