Zborul. De ce îmi place când îmi place?

Nu știu cum am ajuns aici. Sunt într-un loc în care sigur nu am mai fost niciodată, iar dacă am fost, nu-mi mai amintesc nimic. Mă învârt încet adulmecând împrejurimile. Cumva, deși habar nu am unde sunt, am sentimentul că lumea de aici mă cunoaște. Nu le par nici străin, nici debusolat; le par prieten. Toți au aceeași căldura familiară atunci când mă privesc. Unii îmi zâmbesc. Zâmbesc și eu.Constat că și eu îi privesc la fel; și eu le zâmbesc. Îi simt ca pe prietenii mei, deși nu recunosc pe nimeni. M-am oprit din piruete în momentul în care am sesizat că sunt din ce în ce mai ușor. Am inspirat prelun și am expirat lent; mi-am îndepărtat mâinile de lângă corp și-am început să mă ridic. Încet, calm. Respirația-mi dispare. Mă ridic. Plutesc. Liniștea imensă este întreruptă: îți place? de ce îți place?

Îmi place sau nu îmi place. Dacă îmi place, îmi place pur și simplu. La fel și când nu îmi place. Mi-am dat seama că îmi place înainte să deschid gura și să o salut. Este expresivă. Nu face niciun efort ca să exprime sincer, prin mimică, ceea ce simte. Și exprimă multe. Totul vine natural, nu se înfrânează. Într-un fel, am putea vorbi ore în șir fără să ne spunem cuvinte. Cum se zice? Ne înțelegem din priviri. Nu consumă energie inutil, ceea ce înseamnă că înăuntrul ei, energia se conservă perfect. Îmi seamănă. Nu este genul care se risipește. Are ochii exact așa cum îi aveam eu când eram copil. Și nu doar culoare. Mă refer la tot, formă, expresivitate, căldură, umezeala. Clipește foarte rar. E atentă.

Faptul că ochii ei îmi spun atât de multe, mă determină să fiu relaxat. Îmi place că nu se ascunde deloc. Nu în fața mea. Într-un fel, cred că s-a prins că nici eu nu o fac. Îmi place că se prinde foarte repede. Cumva, simte că ochii săi ar trăda-o dacă ar spune ceva cu totul opus față de ceea ce gândește. Nu mă aștept la sinceritate, dar sunt pregătit pentru ea. Încă nu am deschis gura, însă am impresia că am vorbit cu ea ore în șir, sincer. Relaxarea mea îi dă încredere, o determină să se simtă în largul ei; să se simtă puternică. E naturală.

Îmi place că este caldă, o văd. Chiar și atunci când rămâne împietrită și ochii îi par de sticlă, mie îmi transmite tot. Poate că restul ar crede opusul, însă eu știu ce-mi place. Și de ce. Vorbim. Înțelege totul, mereu a înțeles. Caută, atunci când lucrurile devin neclare o vad căutând, punându-și întrebări și răspunzându-și corect pentru ea. Îmi place, simt că poate învăța foarte multe lucruri de la mine, fără ca eu să impun ritmul și fără să se simtă manipulată. Va fi un schimb echilibrat și echitabil, dacă va fi. Va prinde din zbor tot ceea ce se potrivește cu firea ei. La fel voi face și eu. Este capabilă să iubească total, deși poate n-a făcut-o niciodată până acum. Ochii ei mi-au șoptit asta. E iubitoare.

Îmi place, am impresia că ne cunoaștem de când lumea. Sunt relaxat, simt că pot să-i spun orice. Vorbim aceeași limbă, nu are cum să mă înțeleagă greșit. Și viceversa. Decodăm la fel, natural. După ce îi spun că este frumoasă, râde. Cumva știe că putem iubi la fel. Îmi place că râde, mă simte. Știe că i-am spus-o cu sufletul, fără să fie nimic sexual la mijloc, nicio dorință. Ea este una dintre puținele care îmi înțeleg cuvintele total. Sunt la fel de liber ca ea. Ne putem spune orice. Imi place ca este liberă, chiar dacă societatea pune de multe ori semnul egal între liber și rebel. Nu-i pasă. Îmi spune cu zâmbetul pe buze că este un vulcan, dar în stare de hibernare. Știe ce poate. Îmi place, pentru că așa liberă cum e, nu a alunecat în direcții greșite. Până acum nu. E centrată. Știe cine este? știu cine sunt? Dispar norii, apare soarele ale carui raze-mi cad pe pleoapele închise. Deschid ochii, am zburat?

Fericirea vine din noi.

noiembrie 14, 2014

Etichete: , , , , , , ,
  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.