Cu sau fără emoţii

Se spune că îți arăți adevărata față în situații extreme. Atunci când ai emoții înseamnă că ai o reacție afectivă spontană, de intensitate mijlocie şi de durată relativ scurtă. Emoțiile au puterea de a schimba radical comportamentul omului, chiar dacă durează puțin.  Ele determină oamenii să fie naturali. Emoțiile oglindesc perfect caracterul  nefardat şi nestăpânit al omului, reflectă atitudinea firească a lui față de lumea înconjurătoare.

Interesant este că emoțiile însoțesc omul în cele mai importante momente din viața lui. Suntem obișnuiți să le atribuim un sens negativ. Şi spunem despre oamenii emotivi că sunt slabi. Dar este oare așa? Mie îmi plac oamenii emotivi. Sunt naturali. Eu nu am întâlnit până acum oameni care să nu aibă emoții. În plus, am observat că oamenii care își controlează foarte bine emoțiile tind spre un comportament robotic. Stăpânirea de sine este o armă pe care oamenii învață să o utilizeze foarte des. Atât de bine o folosesc unii încât uită cum e să fii om.

Societatea ne învață că este sănătos să ne îndepărtăm emoțiile sau să le ascundem foarte bine.  Dar cu cât emoțiile sunt mai intense, cu atât este mai mare șansa ca o întâmplare să devină memorabilă. Ținem minte evenimentele care ne marchează, adică cele care au declanșat emoții mari. Într-o lume fără emoții, toate întâmplările ar fi egale iar viața ar fi plată. Suntem oare cu adevărat pregătiți să ne ascundem emoțiile?

Modul în care te fâstâcești la prima întâlnire schimbând buchetul de flori din stânga în dreapta şi privind din minut în minut la ceas ar dispărea. Felul în care ei îi tremură mâinile vărsând vinul pe pantalonii tăi la prima întâlnire ar dispărea. Lacrimile pe care le-am vărsat în prima zi de școală ar dispărea. Ele şi toate celelalte. Minutele de așteptare a rezultatelor de la BAC ar fi uitate. La fel şi cele dinaintea admiterii, licenței, dizertației, angajării.  Ziua dinaintea vacanței planificate ar deveni banală. Cererea în căsătorie ar fi pistol cu apă. Așteptarea pe culoarele spitalului în care-ţi naște nevasta ar deveni x şi zero.

Ai emoții? Felicitări, înseamnă că ești om, bine ai venit printre cei vii.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
septembrie 18, 2013

Etichete: , , , , , , , , , ,
  • Nu ştiu cât este de sănătos să ne ascundem emoţiile. Până la urmă ele ne fac umani şi ne conturează caracterul. Îmi plac emoţiile. Ale mele şi ale altora. Prefer întotdeauna oamenii care mărturisesc că au trac celor impasibili şi reci şi siguri pe ei. O lume fără emoţii ar fi una formată doar din roboţi.

  • Daca vorbesti despre emotii relaxat si le gasesti pozitive asta inseamna ca esti intr un echilibru armonios,dar nu toata lumea se poate lauda cu asta. Eu am emotii mereu_e adevarat uneori imi fac bine,simt o caldura placuta in corp,in obraji,asta cand sunt atras de fata cu care intru in contact, cand am o idee si ncerc sa i dau forma…dar adesea imi fac mult rau,ma inhiba,mi se pune un nod in gat, am un gol in stomac si tremur tot si asta mi se ntampla mereu in momentele cruciale, stiu ca se pot remedia cu ajutor de specialitate,dar in cazul meu…

    • Pai de ce nu poti tu primi ajutor de specialitate ? Ca asta cu panica gen trac se trateaza simplu de tot cf multiple surse de pe Internet, ca mai toate afectiunile psihologice, o combinatie de
      A. Medicamente care sa adreseze simptomele mai neplacute, in acest caz de trac un medicament care rareste bataile inimii si calmeaza tremuraturile de maiii, care e de obicei bine tolerat, (desi nu si de aceia care au astm, asa ca trebuie sa sti daca dificultatea de a respira e de la trac sau e de la o criza de astm, si nici prea bine daca ai insuficienta cardiaca, asa ca trebuie sa fii atent daca gafaielile pe care le poti resimti sunt precis de la a nxietate sau trebuie mai degraba o interventie de la un chirurg cardiovascular), medicament care se cheama propranolol, pe care il iau si diferite VIPuri gen artisti sau politicieni de renume inainte de a se urca pe un podium.
      B. Psihoterapie, care in cadrul acestor spaime e aia de expunere la ce ti-e frica mai tare asa de ff multe ori pana te msi obisnuiesti si nu mai ti-e frica, sau macar incepi sa simti alt sentiment decat frica ls un nivel mai intens si astfel nu mai ai timp de frica, ca de ex plictiseala, (care e un fel de furie ceva mai politicoasa),, adica in cazul tau, sa incepi sa te intalnesti cu mai multe fete sau mai desc cu una singura

    • Multumesc mult, esti foarte amabil. Absolut involuntar si eu am devenit cunoscator de medicamente si modul in care actioneaza asupra organismului, deoarece mama e bolnava,are ateroscleroza si alte boli asociate de inima si de plamani in plus i s a facut si colecistectomie, motiv pt care m am last deoparte ca s o ajut si astfel am studiat genul asta de informatii. Eu nu folosesc pt mine medicamente ci mi am facut tinctura din flori ,frunze si fructe de crataegus si leonorus 30 procente cu alcool de 60 de grade si mi face bine_multumesc din nou

    • Pai stai asa, ca am citit acum despre crataegus si leonorus, (informatii interesante, multumesc si eu pt mentionare, ca zau, daca nu menioneaza cineva mie nu-mi da prin cap sa citesc), dar am devenit nedumerit…cine e bolnav de inima, tu sau mama ta, sau si tu si mama ta, ca ziceai ca dansa e bolnava, in schimb tinctura pt insuficienta cardiaca o iei tu…? Ca totusi tu nu esti identic cu mama ta, chiar daca te simti desigur afectat de soarta dansei, adica exista sanse destul de bune ca nodul din gatul dansei sa nu fie de acelasi gen ca nodul din gatul tau…de aia nu intelegeam e ce iei tu medicamente, chiar si naturiste, indicate pt insuficienta cardiaca, pt ca am citit ca crataegus chiar a fost studiat si confirmat, atat vestic cat si estic, pt asa ceva…te-ai nascut cu vreun defect cardiac ? Adica daca totusi in cazul tau e vorba de emotii, ca despre asta zici ca e vorba, anxietate, de ce nu iei valeriana, sau din astea similare cunoscute pt anxietate, adica de ce trebuie crataegus…adica zau, stiu ca medicamentele astea asa sintetice pot avea efecte adverse toxice, dar, dup parerea mea sincera, desi desigur de non-expert, si astea naturopate chinezesti sau non-chinezesti, chiar din alte farmacopee, dar am citit ca mai ales astea chinezesti, care sunt deja prearate la nivel de remediu activ, adica nu e asa planta smulsa si culeasa din gradina ta personala sau totusi o plant acunoscuta asa larg in zona unde locuiesti tu, din care faci un ceai, e deja remediu, naiba stie, si astea pot avea efecte adverse, pt ca sunt chiar destul de puternice, mai ales atunci daca nu iei ce trebuie, zau, de aia poate si scriai mai sus ca nu merge decat partial, adica tot ai noduri in gat, plus ca ai dori sfat de la un specialist, probabil in medicina naturopata…

      Adica nu critic, dar m-am ingrijorat, zau, cand am stat sa citesc ce iei tu acolo, ca iei chestii pe care ar trebui sale ia probabil cineva care e asa rau de tot, mai degraba cu un picior deja in groapa, (ma rog, exagerez, dar ceva de genul asta, totusi cineva bolnav destul de sever, ca nu se glumeste totusi cu insuficienta cardiaca), adica nu iei chestii pt simplu trac…

    • Da initial era doar mama,dar eu confruntanduma cu problemele mele personale si ale ei m am cam inbolnavit de inima din sanatos tun cum credeam ca sunt,si nu e doar inima,sunt probleme pe care nu mi place sa le detaliez_in orice caz subliniez ca emotiile pot fi cauzatoare de afectiuni cardiace,desigur pe langa fumat,alcool si cafea in exces.

    • COMPLETARE : crataegus si leonorus macerate in alcool, pot fi folosite de oricine chiar si preventiv,nu au efecte spectaculoase peste noapte,actioneaza incet dar sigur si fara efecte adverse daca nu abuzezi de alcool,nu mai fumezi. Eu sufar de inima de aprox 1 an, e doar aritmie dar sunt complicatii pe sistem nervos pe care n are rost sa le detaliez.Ti am spus deja toate astea desi nu fac parte din tema. Oricum,ca si valeriana si crataegus merge pe trac ,si passiflora incarnata,nu e musai sa recurgem la medicamente de sinteza

    • Multumesc. Sincer pot sa zic ca eu cred ca am simtit de cand am citit prima oara un comentariu de la tine ca eu am ceva de invatat de la tine…desigur am de invatat de la mai toti, dar asa in mod special, cred ca am avut asa senzatia ca esti un bun educator, plus etic, si cu simtul masurii si al propriilor tale limitatii, adica nu fanfaron…cred ca si de aia am simtit asa ca ma ingrijorez un pic cam prea usor din cauza ta, nu pt ca ai fi tu chiar asa de vulnerabil, chiar cred ca esti mai puternic-rezilient decat media, la diverse eforturi sau chestii mai dificile, dar cred ca a fost pt ca eu sunt in general oarecum asa mai usor (exagerat) „ingrijorabil” cand vine vorba de oameni cu aparent talent de eduucatori, ca mereu ma gandesc atat la saracii proprii mei profesori cat s-au chinuit ei cu mine, si asa in general am senzatia asta ca educatorii, sau chiar cei doar natural talentati sau inclinati catre asa ceva, au risc asa de a fi mai sensisbili, risc mai mare de burnout, de exemplu…plus eu intru ff usor in panica oricum din te miri ce !

      Zau, scrisese recent un blogger (Cuvanta) despre o persoana cu riduri pe langa gura si obraji, dar fara riduri laba gastii la ochi, desi cu un ten altfel frumos, pe care o remarcase intr-un autobuz, si eu gata, deja scrisesem un comentariu tip scenariu de episod de serialul dr House in care acea persoana avea un neoplasm ginecologic cu metastaze hepatice ! Si cand colo era doar probabil vorba de o banala lipsa de masele !

  • imi plac emotiile…imi aduc aminte ca sunt doar un om..si indiferent cat as fi de pregatita sau nu pentru anumite situatii, emotiile sunt acolo mereu. constructive sau nu sunt omenesti, frumoase si binevenite..u pic de drama nu stica, nu?:))))

    • ma bucur sa aud ca sunt oameni fericiti,care vad drama ca fiind un film de fictiune_mi ar placea sa traiesc pe planeta ta !

  • Am avut perioade în care mi-am dorit să nu mai simt nimic. Iar când am ajuns acolo, la a nu mai simţi nimic, am vrut durerea aia înapoi, doar pentru că aşa – suferind, măcar simţeam că trăiesc.

    La mine oricum emoţiile sunt în exces, de cele mai multe ori. Ştii deja, am anxietăţi sociale şi generalizate, pe ici pe colo cu atacuri de panică. Dar nu ştiu, parcă şi de lucrurile frumoase (those „little things” in life) mă pot bucura mai intens, comparativ cu majoritatea oamenilor pe care îi cunosc.
    Ar fi posibil să simţim intens doar ce ne dorim, ce ne bucură, şi mai puţin intens ce ne doare, ne sperie? Singurele perioade în care am reuşit asta, a fost când am reprimat şi ignorat tot ce nu-mi convenea şi mă deranja, dar asta a avut urmări neplăcute ulterior, la tot felul de niveluri.

    În mod paradoxal, despre emoţii nu m-am documentat foarte mult, deşi ar fi trebuit. Dar tind să evit disconfortul, de multe ori. Şi atunci mă întreb: avem fiecare dintre noi un nivel de reactivitate emoţională înnăscută (cu un interval de potenţial minim-maxim – cum e în cazul IQ-ului de ex) ?
    Clar emoţiile sunt strâns legate de sistemul nervos şi de modul în care funcţionează anumite organe sau procese biologice. O legătură bidirecţională. Dar despre genetica emoţiilor ştiu prea puţine :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *