Seducția reprezintă o atracție deosebită exercitată asupra cuiva (dex`98). Arta de a seduce o persoană de sex opus a evoluat în ultimele decenii. În trecut nu existau telefoanele mobile, rețelele de socializare sau webcam-urile. În trecut totul se rezuma la întâlnirea privirilor, o ieșire la cafenea, o plimbare prin parc și cel mult o vizită la cinematograf. În prezent relațiile se pot infiripa fără probleme plecând din mediul online. Nu-ți trebuie nici curaj și nici timp liber. Este suficient să scrii o propoziție laudativă la adresa cuiva, iar dacă răspunsul la aceasta lasă loc de interpretare poți trece la solicitarea numărului de telefon. Și gata! Și gata?
Primul pas în ceea ce privește clasica seducție era reprezentat de atracția fizică. Adică doi oameni de sex opus se priveau, își zâmbeau discret și ajungeau să se privească în ochi declarându-și admirația unul față de celălalt. Eventual atingându-se din eroare intenționată. Acum primul pas nu mai implică atât de multe aspecte. Rețelele de socializare oferă posibilitatea oricui să afle foarte multe informații despre oricine. Totul se rezumă la câteva fotografii, câteva replici cu triplu înțeles și mesaje sau sms-uri. Lumea pare a fi pregătită să abandoneze vechea seducție și să îmbrățișeze voit stilul agățat. Dar ce este agățatul? În ce constă?
Dacă vorbim despre seducție înseamnă că înlăturam total ideea de agățat, sau întâi este agățatul și ulterior intervine seducția? În mod tradițional, seducția clasică mă duce cu gândul la contactul fizic. Nu neapărat sexual. Seducția parcă înseamnă mai mult privire în ochi, atingere discretă, zâmbet, fâstâceală și dialog vorbit (nu scris). Dacă în trecut scrisoarea reprezenta singura armă a îndrăgostiților timizi, în prezent scrisul a devenit prima și cea mai de preț armă pentru mulți. Până și telefonul necesită curaj, în prezent. Mult mai simplu pare a fi scrisul. Pe facebook, messenger sau sms. Este acesta un lucru bun? Da și nu.
De ce da și de ce nu? Încerc să fac abstracție de reticențe și să privesc obiectiv avantajele și dezavantajele seducției moderne. Analiză SWOT, cum ar zice francezul. Da, pentru că ai posibilitatea să creezi un echilibru între fizic si moral. Ai văzut poze, ai dezbătut câteva subiecte, ți-ai format o părere cât de cât reală vis-a-vis de persoana în cauză. Nu, pentru că părerea creată virtual poate fi în discordanță cu realitatea. Până la urmă totul se decide față în față și atunci la ce bună întâlnirea virtuală. La ce bun agățatul dacă tot seducția clasică te aduce sau nu de mână cu o persoană?
Mie mi se pare că seducția modernă consumă totul înainte de a începe. Faptul că risipești subiectele în mediul online te aduce în situația în care la prima întâlnire vie ori dezbați aceleași teme, ceea ce este o frecție rece la un picior de plumb, ori aberezi debitând niște tâmpenii. Oricum ar fi, nu este așa cum trebuie să fie. Draga mea iubită semi-virtuală, nu ți-am adus o floare, dar ți-am dat like-uri ca disperatul aseară. Dragul meu iubit semi-viu, nu mi-am mai luat rochia sexoasă pentru că oricum m-ai văzut dezbrăcată in poze. Am venit în trening, e mai comod, nu este sexy, dar tu știi din poze că pot fi și sexy atunci când vreau. Nu se mai citește-n priviri dorința, se dau sms-uri prealabile în care îndrăgostiții virtuali se pun pe jar exprimându-și cele mai ascunse dorințe sexuale. Este ușor să scrii.
Morala: Please wait while computer configures your love.
La inceput, scrisul este un vehicul critic pentru transferul informatiei intre doi (viitori) parteneri – vezi scrisorile indragostitilor (de altadata?)
Apoi, cei doi se intalnesc fata in fata si scrisul nu mai e necesar.
Daca totusi se apeleaza la el, e mai mult o modalitate de a te ascunde de celalalt – vezi scrisorile de adio, SMS-urile de despartire.
Despre asta vorbim :)
lipseste contactul vizual, lipseste zambetul, ne ascundem dupa visin. Nu noi, altii :)
Mie mi se pare mai greu să seduci în mediul virtual decât în cel real tocmai pentru că îți lipsesc instrumentele de care te poți folosi cu succes față în față: zâmbet, gestică, atingeri…Dacă vorbim despre o comunicare exclusiv scrisă, acolo rămân doar ideile, fără artificii, fără floricele frumos colorate (sigur că depinde de priceperea fiecăruia în a folosi cuvintele), iar dacă ești atras de celălalt datorită felului în care gândește, fără să te farmece cu zâmbete sau mai știu eu ce, eu zic că șansele de reușită în cuplu (dacă se dorește așa ceva)sunt mai mari.
Felul în care ai expus tu lucrurile mă face să cred că poate te referi la agățatul cu urmări pe termen scurt, dar eu dezbat serios fiecare subiect :)
Dacă vorbim despre oameni inteligenți, mă îndoiesc că după câteva conversații virtuale cei doi nu mai au subiecte de discutat. Iar am impresia că vorbim despre două categorii diferite de oameni. Eu nu-i vizez pe cei care-și dau like-uri, își trimit poze în care sunt mai puțin îmbrăcați sau poartă trening când se întâlnesc cu cineva :)
După părerea mea, mediul virtual are câteva avantaje, printre care: – te face mai relaxat, te arată celuilalt așa cum vei fi după ce treceți de primele întâlniri reale :)
– îți dă posibilitatea să vezi cu cine stai de vorbă după primele fraze, scutindu-te de acțiunea de a-i da teste ortografice și de punctuație când miroși că s-ar putea să aibă niște lipsuri mai greu de remarcat în vorbire.
Toate comentariile mele ar putea fi explicate prin faptul că femeile (sau unele femei)sunt atrase de mintea bărbaților și mai apoi de restul componentelor. Așa se spune. :)
Ceea ce am facut este o analiza „pe piața reală” cum ar veni :)
Oamenii inteligenti sunt răruți, si nu numai ei cauta partener(e).
Mama cum suna „restul componentelor” :). Putin cam prea dur, dar pot sa trec peste.
Este buna si comunicarea online, dar inca raman la parerea ca seductia virtuala este o contradictie in termeni. Sau un semnal de alarma.
Da, dar pe piața reală sunt și oameni cărora li se întâmplă să comunice, pentru început, în mediul online și, da, li se poate întâmpla să fie chiar seduși în același mediu. Asta nu înseamnă că trebuie să aibă comportamente sau schimburi de replici ușor retarde doar pentru că mediul virtual e mai superficial, poate, decât realitatea. Oricum, cert e că oamenii sunt foarte diferiți, iar modalitățile de abordare a lucrurilor diferă și ele, indiferent dacă vorbim despre real sau virtual. Eu sunt de acord că ar fi minunat ca toți să fim cuceriți face to face, dar se mai întâmplă și altfel, iar atâta timp cât e doar un punct de pornire nu e ceva neapărat rău.
P.S. Voi, bărbații, sunteți niște fiinte complexe, deci aveți foarte multe componente. Nu-i așa? :)
Mda, asa este … Suntem niste animale foarte complexe cu multe componente uneori utile alteori inutile :)
Minunat ar fi, dar ar fi bine sa nu scapam printre degete fenomenele care ne fac sa fim oameni. Ca in fond, despre asta era vorba, despre oameni seducatori :) Barbati, femei, componente :)
Eu am solutia pt re-educatul tinerei generatii in arta seductiei ! Recomand invitat persoane gay in varsta la ora de dirigentie la liceu clasa 11-a in sus (adica dupa ce se termina scolarizarea obligatorie si ramane doar scolarizarea facultativa, ca sa nu se faca scandal prea mare), si sa explice si sa arate aia cum se seduceau gay-ii unii pe alti pe vremuri, asa, ff gentil si subtil, numai din ochi si din niste gesturi ff fine, la o plimbare, la o cafenea, etc., mai ales in regiunile unde nu existau cafenele sau baruri gay sau locuri de intalnire gay, (nici asa ca zvon), sau daca existau erau frecventatate totusi de persoane cu care putea fi riscant sa te asociezi fara sa stii despre ce e vorba, ca ori puteau fi unii de tip criminal sa-ti fure portofelul, ori venea o razie de la politie, etc. Desigur persoanele invitate trebuie sa fie de tip serios, si asta se poate verifica si prin background check plus si daca sunt intr-o relatie stabila cu altcineva asa de minim 20 de ani, si sa vina amandoi acolo, ca sa participe amandoi la demonstratii…si asa le faci si alora o bucurie, ca isi mai „improspateaza ” relatia, se seduc din nou la un nivel mai pasional, si asa se educa si tanara generatie ce gesturi sa faca si ei, cel putin aia mai subversivi care sunt anti seductie prin I-phone si chiar vor sa se seduca si ei ca pe vremuri, numai ca efectiv nu are cine ssa ii invete sau cine sa le arate cum se face. E voie de invitat si pensionari heterosexuali care au minim 35 de ani de casnicie impreuna, sa arate si ei cum s-au sedus unii pe altii pe vremuri, cand nu le dadeau voie parintii sau aveau alte restrictii si ei !
Cel mai bine e de invitat toti pensionarii care au reusit sa raman intr- relatie stabila mai mult de 25 de ani, si asa prinzi si cativa gay oricum, numai ca gay-ii poate au oarecare inclinatie teatrala mai mare decat pensionarii heterosexuali, (nu toti, dar aia care au reusit sa ramana impreuna mai mult de 20-25 de ani precis au, pt ca altfel daca nu se distrau asa in mod dramatic unul pe altul cred ca nici nu rezistau atata timp impreuna.) Plus, chiar si la nivel de populatie generala de pensionari, mai scoti pensionarii din casa, ii mai pui sa fac voluntariat si prin scoli, nu tot cu pancarte la manifestatiile politice toata ziua ! Mai bine ii educa pe tineri chestii mai subversive de ex cum functiona seductia mai pe vremuri.
Persoanele care chiar doresc sa-si faca relatii romantice exclusiv asa electronic de la bun inceput au voie sa se absenteze de la ore, si au voie sa se uite la filme de fictiune romatica si reclame pe I-phone sau cat or vrae ei. Ca la cativa poate o sa le iasa loteria, foarte bine, ce conteaza ca restul de 99 % se vor arde destul de nasol, si chiar si daca nu dau peste vreun escroc real, tot ei vor scrie pe bloguri dupa 2 ani articole cu titlul, „De ce oare barbatii inseala femeile ?”, sau „Oare mai exista dragoste zilele astea si la ce foloseste ea ?”
Legat de prima parte a articolului, n-as putea sa-ti spun decat ca toleranta pentru ideea ta nu este la fel in toate colturile lumii. Ea tinde la zero (inca) in anumite zone si nu ar merge. Este pur parerea mea.
A doua parte insa este o idee foarte buna. Dar uite cum: ii introducem pe batrani la orele de dirigentie, asa ar suna mult mai practic. Si nu trebui sa fie amandoi si sa faca demonstratii, ci doar verbal. Cand un el, cand o ea.
Este insa o chestiune destul de sensibila, pentru ca seductia este ceva care se invata destul de greu. Nu functioneaza ca la examen, spre exemplu. Adica daca vorbele nu vin din suflet, daca ochii, gesturile nu sunt in concordanta cu ceea ce simti, poti sa reciti mii de poezii, ca nu iese. Sau nu intra, depinde :)
Am o antipatie totala fata de ideea asta de ,,agatat” :)
Pentru o relatie pe termen lung, clar conteaza parametrii seductiei clasice. In sensul ca, pana la urma, iti vei petrece timpul cu persoana respectiva fata in fata, in mod real, si nu intr-un mediu virtual. Si atunci e important sa te simti atras de celalalt in acest mod – nu doar fizic, poate sa iti placa chiar si modul de manifestare al inteligentei sale. Nu poti sa il tot pui sa iti scrie ca sa te bucuri de inteligenta lui.
Consider ca seductia moderna poate veni ca un plus, o chestie adiacenta. Uneori e chiar placut si constructiv sa dezbati unele subiecte in scris, ajuta la o organizare a ideilor, de ex. Sau pur si simplu ii cunosti celuilalt si aceasta latura, in acest context.
A, mai e varianta cand ei se cunosc putin de tot – din priviri, dupa nume, zambete, cate-un salut fugar, iar mediul virtual poate fi o portita inspre mai mult. Dar o portita, as zice, si atat. Nu sa iti muti toata interactiunea acolo.
Si mai e cazul celor care se cunosc doar online si apare o atractie intre ei, din diverse motive. Aici nu prea ai ce face cu seductia clasica, mai ales daca e distanta in spatiu mare :)
Da, ne putem agata de multe chestiuni minore pe care virtualul le ofera in prezent. Gratis :)
Poate veni cu un plus, cu o singura cionditie, sa nu abandonezi seductia clasica :) Sa nu uiti de ea si sa nu uiti ce inseamna.
Este punctul meu de vedere.
Spetele prezentate de tine intra in cadrul normal, bine sesizate :)
Opinia mea este asta: http://pamfletarul-orb.blogspot.ro/2012/10/romantismul-blocat-intre-generatii.html
@Pamfletarul
Asa este, foarte mare dreptate ai.
Si foarte multa experienta :)
da,este usor sa scrii si da,seductia moderna consuma totul inainte de a incepe…sau aproape totul…
in fond totul tine de temperament…
in spatele cuvintelor pe care le vedem scrise pe un ecran simtim ce ne transmite celalalt care,oricat ar vrea s apara ce nu e nu poate face asta la nesfarsit…
daca ard in cuvintele scrise nu pot fi rece in realitate…pot fi chiar mai fierbinte…
totul e sa fii ceea ce esti in realitate atat in virtual cat si in real…sa te asumi pe tine insusti…
cred ca am avut cu totii mai mult sau mai putin experiente cu acest virtual vs real…
am vazut ca esti berbec,esti cu siguranta un tip viu,de actiune…la tine totul trebuie sa se intample acum…”ieri” face deja parte din trecutul extrem de indepartat :)))
Asa este, dar dorinta aceasta de a lua totul acum nu mi-a oferit mereu flori :)
Revenind la online, ok, inteleg si acfept ideea ca trebuie sa fii tu, natural si din spatele tastaturii, dar oare asa se intampla? cata vreme usurinta de a scrie iti confera libertatea totala de exprimare, se mai pune problema sa fii tu? Pentru ca poate tu cel face to face nu ai fi in stare sa spui nici jumatate din cele scrise :)
am senzatia ca vorbesti din experienta :)
mie nu mi s-a intamplat dar eu din start am pus distanta intre prietenii,cunostintele si cei pe care ii simpatizez in virtual si cei din real iar cand am incalcat „regula” am avut doar surprize placute :)