Stai cu mâna pe o sobă încinsă un minut și ți se va părea o oră. Stai o oră în compania unei fete drăguțe și ți se va părea un minut. Asta era modalitatea lui Einstein de a ne demonstra că timpul poate fi controlat; manipulat; relativ. Ceea ce înseamnă că oricine, oricând poate să transforme un minut într-o oră, sau invers. O oră într-o zi, sau invers. Experimentăm tot mai des adevărul din spatele vorbelor lui Einstein. Avem zile care parcă trec foarte greu și zile care se duc într-o pocnire de degete. Mi se întâmplă și mie, ți se întâmplă și ție. Ce face o zi să fie scurtă sau lunga?
Așa cum ar spune Einstein, fata draguță face să treacă timpul mai repede. Fata drăguță reprezintă modalitatea lui de a spune că te simți bine. Dacă te simți bine, timpul va trece mai repede. Dacă ai o companie plăcută, sau experimentezi ceva care te face să te simți bine, timpul se va scurge fără să îți dai seama. Se pierde percepția asupra lui. Bă, cum au trecut astea trei ore, nici nu mi-am dat seama! Momentul acela în care te uiți la ceas și nu-ți vine să crezi cât de mult timp a trecut fără să-ți dai seama. Mi se întâmplă și mie, ți se întâmplă și ție.
Mâna pe plita încinsă reprezintă modalitatea lui Einstein de a spune că te simți rău. Dacă te simți rău timpul trece mai greu. Dacă ești obosit, n-ai chef de nimic, ai atâtea de făcut sau pur și simplu ești bolnav, timpul va trece în reluare. Greu. Te uiți la ceas din jumătate în jumătate de oră și nu-ți vine să crezi cât de puțin timp a trecut. Parcă ziua nu se mai termină deși nu este trecut de 12:00. Bă, nu mai trece ziua asta! Momentul acela în care te uiți la ceas și nu-ți vine să crezi cum în alte zile, tot ce-ai făcut în jumătatea asta de oră se petrecea în trei ore, parcă. Mi se întâmplă și mie, ți se întâmplă și ție.
Percepția noastră asupra timpului este influențată de modul în care ne simțim. Cu cât ne simțim mai bine, cu atât mai bine putem controla timpul. În același timp, chiar sentimentul că putem controla timpul este o sursă de a ne simți bine. Te simți bine atunci când totul este la timp, iată. Totul merge conform planului, dacă vrei îți faci o zi scurtă, dacă vrei îți faci o zi lungă. [Dacă e JOI e voie bună, e cea mai scurtă zi!]
Morala: Timpul poate fi controlat.
Frumos gandit! Insa, pe mine n u ma face sa ma simt mai bine faptul ca pot controla timupl…pentru ca nu pot. :D
Sunt de acord ca timpul trece mai greu sau mai repede, in functie de ceea ce facem, insa asa il percepem noi, asa percepe creierul. Nu il controlam noi…din pacate. Ar fi fost frumos daca il controlam ca atunci cand vroiam sa treaca mai repede, sa treaca, intr-adevar, mai repede si invers. :)
Incerci sa spui ca nu este de ajuns sa credem noi ca a trecut mai repede un anumit interval? Iti trebuie neaparat o telecomanda care sa te plimbe pe axa lui? Altfel nu se pune? :)
Foarte frumos articol, acum mult conteaza si anotimpul. Vara, timpul parca nu trece repede, mai ales cand caldura e prezenta.
Am citit ca pe masura ce imbatranim timpul parc aintr–adevar fuge mai repede. Acelasi lucru se inatmpla si cand suntem angajati in activiati placute. Am tras concluzia ca nu trebuie sa ne fie frica sa imbatranim pt ca ne vom simti ca si cum am fi angajati din ce in ce mai mult in activitati placute ! De ex, eu abia astept sa implinesc 76 de ani, cand am impresia ca voi fi cu adevarat fericit asa mai toata ziua ! Daca se intampla sa fi si inceput sa ma senilizez, si voi uita sa ma uit in oglinda dimineata, (cand de obicei ma uit eu inainte sa plec la serviciu dupa ce ma pieptan, ca sa verific daca nu cumva am past ade dinti pe undeva si daca nu cumva mi-a aparut vreun rid sau fir de par alb), atunci chiar ca va fi deosebit de misto !
O, dar 76 de ani este o varsta destul de greu de atins :) Ai target interesant.
Eu am intalnit oameni batrani interesanti si deloc senili. Asa ca nu te teme :)
Poate fi controlat timpul, corect. Dar incercarea de a-l controla va duce la doua varinate: sa imi petrec timpul placut, riscand sa-l pierd mai repede sau sa imi umplu timpul cu lucruri mari si mici care ma calca pe nervi si sa-l determin sa se scurga ca melcul. Ce aleg? Evident, e uman sa imi doresc prima varianta. Asa incat il pot controla, da, il pot , dar exact in masura in care imi pot controla setea de fericire. Dar vreau la pretul asta? :)
Pretul este mare sau mic in functie de cum percepi raritatea bunului. Numai ca nu ai cum sa percepi raritatea bunului cu care platesti. Poti sa ai o viata de 55 de ani sau una de 90 de ani. Nu cumva se spune ca oamenii fericiti, impacati, traiesc mai mult? Ceea ce inseamna ca daca platesti cu timp fericirea, il castigi insutit ducand o viata mai lunga.
Pam pam :)
Ce chestie ! Habar nu aveam ca fericirea ajuta la sporirea longevitatii. Adica eu nu auzisem asta inainte. Dar acum ca am devenit curios am dat Google si am aflat ca este chiar asa, cf studii chiar riguroase, barbatii fericiti care au inca 1 factor in plus dintr-o lista de factori de sporire a longevitatii, (si care sunt in plus si fericiti, adica) traiesc cu 16 ani mai mult, iar femeile care au 1 factor din list arespectiva si sunt si fericite traiesc cu 23 de ani mai mult. Lista respectiva de factori de longevitate, altii decat fericirea fiind alcatuita din: genetica, inteligenta, status socio-economic, fumat (adica non-fumat), si sanatate generala buna. In plus, s-au facut mai multe studii pe un grup de calugarite casa se elimine cat mai mult dintre ceilalti factori si sa vada cat contribuie doar fericirea, si urmarindu-le pe ani si ani de zile, s-a aflat ca 90 % din acelea care scriau despre lucruri vesele in jurnalele lor si pareau sa fie vesele, erau inca in viata la varsta de 85 de ani, si numai 34 % din cele care scrisesera lucruri pesimiste mai erau in viata, cele vesele in medie traind cu 10 ani mai mult decat cele triste. Pacat ca nu s-a facut si la calugari barbati, ca sa stim mai precis cat contribuie fericirea si la longevitatea barbatilor, dar aia probabil ca nu prea scriu jurnale personale…poate acum, de cand sunt blogurile mai populare totusi vom afla.
Deci de aia ma tot baraie pe mine tata la cap sa fiu mai activ in cautataul fericirii mele personale ! Ca efectiv nu am inteles de ce il apuca asa din timp in timp sa imi spuna mie sa fiu mai activ in cautarea fericirii mele personale, cand eu nu stiam ca trebuie sa depun vreun efort sa o caut, eu credeam asa ca se intampla de la sine ! Plus nici macar nu remarcasem ca imi lipsea in mod special, adica habar nu aveam ca e undeva departe si trebuie cautata si atinsa si achizionata, etc !
Da, uite cat de util este fericit. O afacere cu doua batai. Una pe termen scurt si alta pe termen foarte lung.