Alegerea partenerului: karma sau destin? studiu de caz

Musculiţele beţive (denumite ştiinţific Drosophila Melanogaster) de sex feminin au un amplu proces de selectare a partenerului de împerechere. Ani şi ani oamenii de ştiinţă s-au întrebat ce anume determină acest proces. Adică de ce sunt masculi respinşi în mod repetat şi masculi acceptaţi imediat. Răspunsul a apărut în cele din urmă: calitatea partenerului este în relaţie directă cu durata de viață a musculiței. Un partener sănătos poate lungi durata de viaţă a unei musculiţe beţive cu până la cinci zile. Unul bătrân o poate scurta cu același număr de zile, în condițiile în care cele mai longevive musculiţe trăiesc 20 de zile. Dacă se aplică la musculiţe, nu cumva se aplică şi la oameni, alegerea partenerului?

Oamenii au un altfel de ritual. Până ajung să întâlnească omul cu care decid să-şi petreacă întreaga viaţă parcurg un drum în multe feluri. Pentru unii, acest ritual de inițiere poate dura decenii; pentru alţii durează mai putin de un an. Pentru unii căutarea pare lungă; le trebuie zeci de relaţii înainte să găsească omul lângă care să-şi petreacă întreaga viaţă. Poate fi și altfel, prima relaţie serioasă se confundă cu relaţia “pe viaţă”. De ce la unii funcţionează principiul primul venit, primul servit, în timp ce alţii au nevoie de zeci de încercări?

Ce te determină să-ţi alegi un partener de viaţă? Sufletul, karma, darma? Ai fi tentat să zici că frumuseţea. Subiectivismul, ce-ți place, combinat cu ceea ce crezi că ar trebui să fie. Pentru că la prima vedere acesta pare refrenul. În profunzime, frumuseţea nu face nimic altceva decât să aducă doi oameni de sex opus unul lângă celălalt. Să declanșeze. Atât şi nimic mai mult. A te simți atras fizic, nu este hrană pentru suflet. Atracţia fizică reprezintă un procent infim în ecuaţia alegerii unui partener de viaţă. Reprezintă punctul de pornire şi atât. Cel mult 10 procente.

Inteligența să fie? Şi aceasta este o constantă importantă cu valență mai mică sau mai mare, în funcţie de subiect. Însă nu este suficient ca partenerul să fie inteligent. Trebuie să fie vesel, deschis la minte, frumos, sincer, sănătos, integrat în societate, ancorat în realitate, vivace, iubitor, protector, dispus să asculte, înțelegător iertător, cerebral, creativ, glumeț, serios, hotărât. Suma tuturor aceste caracteristici are potențial ce del mult 40 de procente. Şi restul? Din punctul meu de vedere cele 50 de procente lipsă pot fi reprezentate de singura calitate care contează pentru unii: să te iubească.

Este uimitoare uşurinţa cu care oamenii renunţă la pretenţiile lor cu privire la partenerul de viaţă atunci când se simt iubiţi. Sentimentul unic pe care oamenii îl experimentează atunci când sunt iubiţi ţine loc uneori şi de casă şi de masă. Parca-mi aud gândul recitând Este ea cam împrăştiată, dar mă iubeşte! Mâncarea pe care o face nu este ca cea de la restaurant, dar o face cu dragoste. Cafeaua ei nu iese ca a mea, dar mă iubeşte. Nu a fost olimpică la matematică, dar mă iubeşte! Nu se uită cu mine la meciuri, dar mă iubeşte! Uneori se supără aparent fără sens şi ţipă, dar o face pentru că îi pasă, pentru că mă iubeşte! Şi totuşi, ce anume ne determină să alegem pe cineva în viaţă? De ce pe x şi nu pe y? Doar pentru că ne iubeşte; ajunge doar asta?

Nu cumva şi oamenii, la fel ca musculiţele beţive despre care aminteam mai devreme, vor să-şi prelungească viaţa? Ştiu şi eu şi ştii şi tu că viaţa unui om este cu atât mai sănătoasă şi mai lungă, cu cât grijile sunt mai puţine, cu cât stresul este mai puţin prezent, cu cât situaţiile tensionate sunt mai rare. Şi atunci, alegerea unui partener de viaţa capabil sa absoarbă şocurile vieţii poate fi măcar filosofic tradus prin grija pentru propria persoană. În momentul în care greutăţile vieţii se împart la doi, viaţa devine mai frumoasă. În plus, bucuriile pe care ţi le oferă viaţa, dacă nu sunt împărtăşite, parcă nu sunt bucurii. A împărtăşi o bucurie cu persoana iubită echivalează cu dublarea bunăstării omului. Grijile se împart la doi, bucuria se dublează.

Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]

44 de gânduri despre „Alegerea partenerului: karma sau destin?”