Despre Copiii fara etichete am mai scris. Ieri, 23.04.2013, am avut plăcerea să iau parte la evenimentul de lansare a unei platforme de parenting pozitiv. Este un pas în faţă. Am auzit voci care susţin faptul că mediile din care provin părinţii violenţi nu au acces la internet sau pur şi simplu nu sunt orientaţi către internet. Nu asta contează. Ceea ce contează pentru mine este faptul că ne mişcăm; că există oameni care vor să schimbe ceva şi că dorinţa lor se materializează.

Printre altele, am reţinut câteva idei foarte interesante. Copilul este ca un drumeţ străin care îţi bate la uşă (Cărtărescu). Drumeţ pe care îl primeşti în casa ta şi pe care trebuie să îl priveşti cu demnitate şi cu cinste. În faţa lui trebuie să ne deschidem sufletul, iar dacă nu o facem înseamna că habar nu avem ce înseamnă un copil – Copiii fara etichete.

Mulţi părinţi greşesc aplicând violenţa prin bună credinţă (Chinezu). In secolul vitezei, foarte mulţi părinţi au impresia că dacă-şi îndrumă copilul către zeci de activităţi înseamnă că ştiu să-l crească. Există părinţi care-şi înscriu copiii la trei limbi străine, la trei sporturi, şah şi bonus dansuri orientale. Copilul pleacă de acasa dimineaţa la 8 şi ajunge înapoi acasa seara dupa 20:00. În weekend are franceză, germană, tenis şi inot. Copilul nu este robot, indiferent cât de energic se arată. A fura copilăria nu este egal cu a educa.

Nu-i învăţăm pe copii ceea ce credem, ci, mai ales ceea ce suntem (Mirelle Radoi). O ideea foarte interesantă şi simplă, dar pe care foarte mulţi părinţi o ratează. În fiecare dimineaţă, trecând pe lângă şcoală, aud cel puţin un părinte care injură la telefon în timp ce-şi duce prichindelul de mână. Sau care scuipă, sau care fumează, sau care-şi face curat în maşina scumpă aruncând resturile pe geam. Şi nu, nu sunt părinţi bătrâni. Unii dintre ei sunt probabil de aceeaşi vârstă cu mine.

Morala: Doar Copiii fara etichete se fac oameni cu adevărat mari!