A fi copil înseamnă a avea un suflet pur. A fi copil înseamnă a fi fără păcat. Înseamnă a iubi necondiționat; înseamnă a transforma orice dovleac într-o caleașcă fermecată; înseamnă a fi liber; a râde din suflet și a te lăsa modelat în fiecare secundă. Cea mai mare bogăție a acestestei lumi este reprezentată de existența copiilor. Aceasta ar trebui să fie rugăciunea oricărui părinte, învățător sau profesor. Rugăciune  pe care ar trebui să o audă și în care ar trebui să creadă în fiecare secundă. Dar nu se întâmplă așa.

În 2013, circa 38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor din familie, în timp ce 68% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor. Atenție, acest procent face referire la cei care recunosc acest lucru. Procentul real poate fi cu mult mai mare. Faptul că există o discrepanță între ceea ce declară părinții si ceea ce afirmă copiii mă duce cu gândul la conștientizarea faptului că violența domestică este dăunătoare. Însă degeaba încerci să ascunzi adevărul dacă nu reușești să înfrânezi animalul din tine!  Lucrul cel mai grav este că deși din 2004 este interzisă prin lege orice formă de violență asupra copiilor în familie, mai mult de 20% dintre părinți încă apreciază bătaia ca o formă de educație. Salvați copiii!

Copiii nu sunt animale. Sunt oameni care asimilează într-un ritm accelerat. Ne dorim ca în viitor, copiii nostri să fie capabili să se descurce, să se realizeze, ba chiar să conducă. Dar cum să facă acest lucru câtă vreme atunci când greșește ia bătaie? În timp va realiza că este mult mai bine să nu încerce. Frica de eroare, odată plantată în mintea unui copil, va crește și va acapara creativitatea și libertatea de gândire. Nu va mai fi dispus să încerce, nu va mai fi dispus să riște și nici nu se va simți confortabil să-și exprime ideile. Frica de eșec vor naște anxietate, nesiguranță, încordare și retragere. Salvați copiii!

În școli situația este cu atât mai tristă cu cât 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc. Școala ar trebui să-i învețe pe copii cum să gândească, nu ce trebuie să gândească.  33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice. Acasă este bătut, la școală este jignit și etichetat, ce perspectivă are un astfel de copil? Câtă încredere în sine crezi că poate avea un suflet căruia nimeni nu-i spune “bravo!”?  Căruia toată lumea îi administrează palme, cuvinte grele, pumni, șuturi și pedepse? 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor. Iarși bătaie. Și un animal pe care îl bați în mod reperat ajunge să te muște sau să te lovească atunci când va avea ocazia. Ce-l împiedică pe copil să facă asta? Salvați copiii!

Morala: Doar copiii crescuți fără etichete se fac oameni mari!