A fi copil înseamnă a avea un suflet pur. A fi copil înseamnă a fi fără păcat. Înseamnă a iubi necondiționat; înseamnă a transforma orice dovleac într-o caleașcă fermecată; înseamnă a fi liber; a râde din suflet și a te lăsa modelat în fiecare secundă. Cea mai mare bogăție a acestestei lumi este reprezentată de existența copiilor. Aceasta ar trebui să fie rugăciunea oricărui părinte, învățător sau profesor. Rugăciune pe care ar trebui să o audă și în care ar trebui să creadă în fiecare secundă. Dar nu se întâmplă așa.
În 2013, circa 38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor din familie, în timp ce 68% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor. Atenție, acest procent face referire la cei care recunosc acest lucru. Procentul real poate fi cu mult mai mare. Faptul că există o discrepanță între ceea ce declară părinții si ceea ce afirmă copiii mă duce cu gândul la conștientizarea faptului că violența domestică este dăunătoare. Însă degeaba încerci să ascunzi adevărul dacă nu reușești să înfrânezi animalul din tine! Lucrul cel mai grav este că deși din 2004 este interzisă prin lege orice formă de violență asupra copiilor în familie, mai mult de 20% dintre părinți încă apreciază bătaia ca o formă de educație. Salvați copiii!
Copiii nu sunt animale. Sunt oameni care asimilează într-un ritm accelerat. Ne dorim ca în viitor, copiii nostri să fie capabili să se descurce, să se realizeze, ba chiar să conducă. Dar cum să facă acest lucru câtă vreme atunci când greșește ia bătaie? În timp va realiza că este mult mai bine să nu încerce. Frica de eroare, odată plantată în mintea unui copil, va crește și va acapara creativitatea și libertatea de gândire. Nu va mai fi dispus să încerce, nu va mai fi dispus să riște și nici nu se va simți confortabil să-și exprime ideile. Frica de eșec vor naște anxietate, nesiguranță, încordare și retragere. Salvați copiii!
În școli situația este cu atât mai tristă cu cât 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc. Școala ar trebui să-i învețe pe copii cum să gândească, nu ce trebuie să gândească. 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice. Acasă este bătut, la școală este jignit și etichetat, ce perspectivă are un astfel de copil? Câtă încredere în sine crezi că poate avea un suflet căruia nimeni nu-i spune „bravo!”? Căruia toată lumea îi administrează palme, cuvinte grele, pumni, șuturi și pedepse? 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor. Iarși bătaie. Și un animal pe care îl bați în mod reperat ajunge să te muște sau să te lovească atunci când va avea ocazia. Ce-l împiedică pe copil să facă asta? Salvați copiii!
Morala: Doar copiii crescuți fără etichete se fac oameni mari!
Multumim pentru sustinere si implicare.
Absolut de acord. In mine nu au dat niciodata ai mei. In schimb am avut in clasele primare o invatatoare foarte nenorocita din punctul asta de vedere. Copil fiind, mi-a fost teama si sa spun acasa. Pana intr-o zi in care nu am mai suportat si i-am sart capul cu globul pamantesc. Dupa vezi Doamne tot eu am fost vinovat de copcile aleia…
Îmi place foarte mult articolul tău de azi.
Asa de urias e procentul de copii care zic ca sunt batuti ? (68 %) Cum s-a obtinut acest procent ? Si cine ii bate de vreme ce in Romania probabil cam poate acelasi nr de copii, (poate mai mic totusi, nu stiu), sunt crescuti de bunici sau matusi deoarece parintii lucreaza in strainatate. Si e vorba de copii intre ce varste ? Nu ca ar trebui batuti copii de nici o varsta, deoarece intr-adevar nu are eficacitate corectiva, desi poate asa la sub 4 ani o mica palmuta pe manuta daca baga un deget in vreo priza in mod similar cu o mica corectie cu un ziar rulat intr-un sul asupra unui catel presupun ca teoretic ar merge, insa desigur fara a cauza durere excesiva sau umilinta, ci doar poate o surpriza usor neplacuta asociabila cu un compartament care se doreste anulat ! (la nivel teoretic de obedience training cvasi-veterinar, desi suna poate cam crud, si in nici un caz nu mi-as asuma eu raspunderea, ci dau indicatii la altii sa experimenteze pe copiii lor !)
Eu am fost batut odata cu palma peste fund cand aveam cam 7 ani si l-am facut pe tata „prost” (ca sa ma dau mare fata de mama), plus o data mi-a tras o palma tata peste fata cand am fost total indecent de nivel cvasi-obscen din teribilism fata de el, cand a dorit sa-mi reaminteasca, spre binele meu, ca totusi art 200 era inca in vigoare si nu era cazul sa trebuiasca sa ma vada arestat, ci el dorea ca eu mai intai sa iau totusi Bacul. In ambele cazuri m-am simtit desigur neinteles + umilit, (neinteles mai ales la 7 ani, ca la 17 ani eram sigur ca eram inteles ff bine, plus o facusem expres ca sa fiu inteles si mai bine !), insa stiam ca o meritam de fiecare data si ca o cautasem chiar cu lumanarea, plus o facusem asa din sadism total egoist infantil fata de parintii mei, si asta chiar ca trebuie descurajat, deoarece e ceva total delincvent si nerecomandabil, si daca la 5 ani hai poate la 6 ani mai merge scuzat, mai ales daca copilul e sub stress de ex are vreun extemporal a doua zi, totusi la 7 ani + in vacanta (ca eram in vacanta si nu eram de loc stressat, ba chiar ma relaxam la mare !), e cam la limita, iar la 17 ani e deja comportament de golan, despre care se poate zice ca nu va ajunge prea bine in viata ! Dar desi mama a fost de acord cu palma de la tata atunci la 7 ani, in legatura cu palma peste fata la 17 ani nu a mai fost de acord, si a considerat ca este o umilinta prea mare, mai ales ca ea citise o gramada de romane cu dueluri, si stia ce reprezinta un asemenea gest intre 2 barbati, si ca asa ceva nu trebuie incurajat in societatea noastra in timpurile noastre. Desi desigur ca nu s-a aliat asa cu mine direct impotriva lui tata, ca asa ceva mama nu a facut niciodata, desi incercasem eu sa manipulez ba pe unul ba pe altul in acest sens de mai multe ori cat cresteam, insa nu mi-a mers niciodata, ba mama chiar imi radea in nas cand ma prindea cu acest fel de manipulari, atragandu-mi totodata atentia ca era clar ca nu eram de loc destinat vreunei cariere de politician versat de culise de mare succes ! Dar stiu ca nu a fost de acord, pt ca am tras cu urechea si am auzit ca i-a facut observatie lui tata, si atunci efectiv cred ca m-am simtit si mai rusinat, ca efectiv o pusesem pe mama in situatia asta sa-mi ia mie apararea de parca as fi fost un bebelus, si asa ceva la 17 ani totusi e umilitor si mai rau decat o palma ! Asa ca mi-am inghitit sadismul si am devenit mai inclinat masochist, ceea ce totusi e mai recomanadabil asa pt societate ! Plus ca mi-am ingaduit sa ma distrez mai relaxat ulterior cu diverse curele in activitati matur adult consensuale de BDSM destul de placute la urma urmei, pt ca era clar ca totusi sadismul nu mi se potrivea asa de bine si aveam o afinitate mai mare cu masochismul !
Zau, insa nu trebuie sa ma dau pe mine exemplu, nici sa se dea vina pe parintii mei pt fetishurile mele particulare, ca eu aveam afinitati cu curelele inca din clasa a 1-a cand m-am indragostit de primul meu ghiozdan care era de piele cu niste catarame ff misto, si imi facea deosebita placere sa ma inham in el, si asta era inca inainte sa primesc eu vreo palma de la cineva anume ! Plus mi-au mai zis mie niste fete ca am o mutra care cere palme, asa ca era clar ca era ceva obiectiv fara nici o legatura cu mama si tata !
In legatura cu ce o fi in scoli nu stiu, dar stiu ca exista o groaza de delincventi de pe la clasa a 7-a in sus si o groaza de profesori si profesoare total depasiti de situatie. Si delincventa juvenila are intr-adevar cauze sociale multi factoriale plus individuale si nu stiu daca e neparat cauzata direct de parinti abuzivi, desi desigur neglijenta parentala, si in anumite cazuri si abuzul parental sever poate contribui si el la delincventa si alte tulburari de comportament scolar, dar si dificultatile scolare si subperformanta scolara, pana si timpul exagerat la Internet in anii copilariei pot contribui la subperformanta scolara si chiar unele comportamente de tip delincvent. Desi nu pot da vina pe vreunul din acesti factori in mod expres mai mult decat altul, e efectiv caz la caz, depinde ff mult si de atmosfera din scoala respectiva, si de alti factori chiar administrativi, de niste cerinte sau asteptari absurde sa ia toti Bac-ul, care si asa e probabil calibrat aiurea, etc. Efectiv contribuie toti la violenta crescuta in scoala, si o mustrare verbala nu e tot aia cu o lovire fizica sau un abuz repetitiv sau discriminatoriu, sau cu cineva gasit tap ispasitor, desi se pot intampla si asemenea lucruri in mod cat se poate de real mai peste tot.
In plus, am vizitat site-ul linkat si observ ca se adreseaza acolo si mortalitatea infantila (peripartum in jurul nasterii), ceea ce mi se pare cam aiurea pt ca aia e cu totul altceva decat problema violentei domestice, desi asa pot exista niste vagi corelatii in anumite cazuri, dar prima e un parametru mult mai complex, si pt aia trebuie campanie separata de aialalta impotriva abuzului si a copiilor defavorizati si totodata a fenomenului mai larg al tulburarilor comportamentale la copii, care pot apare si la copii care nu sunt de loc defavorizati, si nu au de a face direct cu bataia sau cu o mustrare profesorala. Desigur ca la nivel politic trebuie adresata atentie bunastarii copiilor din Romania, deoarece e posibil ca bunastarea lor sa fie neglijata sau oricum suboptima in Romania asa per total, dar asta e de nivel de masuri serioase la nivel de guvern si poate activitate serioasa de nivelul unui intreg minister real, nu o simpla agentie de protectia copilului, si nici asa un mic NGO oarecare care incerca sa adune cateva fonduri si sa le faca pe toate cu cateva campanii…desigur stiu ca e un capitol local ff util al unei organizatii globale, dar capitolul asta roman trebuie sa incerce sa obtina fonduri de la corporatiile care sustin organizatia mama globala in primul rand, de la VIP-uri, sa faca baluri de caritate cu VIP-urile, sa conlucreze cu UNICEF-ul, etc, chestii de genul asta in primul rand, iar la nivel de populatie obisnuita din Romania sa educe cat mai corect, nu sa faca panica in populatie ca 70 % din copii Romaniei sunt abuzati, ca stiu ca exista violenta domestica in Romania, si exista probelem raporatte la nivel de Min Justitie in legatura cu asta, dar 70 % copii abuzati sau batuti detrimental in Romania cu efecte de catastrofa, nu prea cred ca e chiar asa, si info efectiv nu razbate ff clar de pe acel site, pt ca e o varza ce e acolo, chiar daca o fi facut copy-paste din diverse fragmente din organizatia mama globala sau cea din UK.
@Gogu al II-lea
Metoda ta de rezolvare nu a fost una tocmail crestina, dar o pot intelege. Din pacate sunt niste norme in societate, care odata incalcate duc la alte nereguli. Invatatoarea ta le incalca, tu le-ai incalcat. Dar nici asta nu este o solutie. Sa raspunzi la violenta cu violenta poate aparent sa functioneze, dar nu este o solutie.
@MitzaaBiciclista
Mie mi se pare o campanie sociala deosebit de tare la care ar trebui sa puna umarul oricine :) Nu am copii, dar pot sa ma exprim destul de vehement in ceea ce priveste violenta in sensul acesta. Si eu am fost copil, si eu am avut si parinti si profesori si tin minte cam toate lucrurile negative venite pe filiera scoala – copil. Fericit eu ca am niste pariti sanatosi la cap care sa bateau si cu Dumnezeu pentru mine…dar in scoala, chiar si in liceu, am avut profesori violenti.
@Rudolph Aspirant
Faptul ca ai primit o palma o data la 4 ani, chiar nu se pune. Esenta prioblemei este acolo unde parintii fac asta zilnic. Acolo unde asa inteleg parintii ca trebuie educati copii. Aici este grava problema care face din copil neom.
In soli este crunt. Eu sunt de parere ca este cu mult mai grav ca de fata cu 30 de colegi, invatatoarea/profesoara sa-ti spuna ca esti prost, ca esti analfabet sau sa te bata. Asta este cea mai urata forma de umilire, din punctul meu de vedere.
In general, ca eu sa fiu de acord cu o campanie care cere fonduri si/sau efort organizat din partea mea, acea campanie trebuie sa fie credibila si sa imi demonstreze niste informatii cat mai credibile, preferabil cu cifre, plus sa propuna niste metodologii de rezolutie cat mai precise, (inclusiv descrierea logisticii asa pe puncte, de ex printam aceste brosuri educative linkate aicea desigur cu informatii credibile nu scoase din burta, si cu nr de telefon agentii oficiale utile pe ele, si le distribuim in scolile de pe raza x, si in cabinetele medicilor de familie de pe raza y, plus va invitam la spectacolul cu VIP-uri pt ridicare de fonduri de la sala de bal Z, si biletul costa 50 lei, etc), si estimari de rezultate eficace comparative cu alte campanii similare, nu doar sa ceara bani baza pe emotionalitate.
De exemplu, daca ar fi o campanie pt a reduce mortalitatea prin cancer de col uterin in Romania, parametru la care Romania este codasa Europei, si e cauza principala de mortalitate pt femeile intre 25 si 44 de ani din Romania, si are niste statistici de mortalitate prin aceasta patologie similare cu cele de acum 100 de ani, in ciuda faptului ca un medic roman, dr Aurel Babes a dezvoltat in paralel cu un coleg grec, dr Giorgios Papanikolau, prin 1927-1928, o metoda simpla de screening precoce pt o asemenea boala care astazi aplicata in lume a permis reducerea mortalitatii prin cancer de col uterin pana la 90 % (nouazeci la suta) in locurile unde populatia a fost larg si repetat educata in legatura cu ea si s-au facut campanii de incurajare de screening organizat, plus mai da si un link asa de revizuit pt cine are timp, de ex, http://www.tumorionline.it/allegati/00516_2010_04/fulltext/06-Apostol(545-552).pdf plus mai da si ultimele recomandari de screening care sunt,
* intre 21 si 65 de ani, Pap (test Babes-Papanicolau) la 3 ani
* dupa 30 de ani test pt virus papilloma uman (HPV) la 5 ani
* (facultativ, daca se face test HPV regulat la 5 ani, se poate combina HPV cu Pap la 5 ani intre varstele de 30 si 65 de ani, si sa nu se mai faca Pap la 3 ani DUPA varsta de 30 de ani ci doar la 5 ani dar NUMAI alalturi de HPV),
atunci, chiar daca efectiv (la nivel chiar asa super-egoist) nici nu ma intereseaza direct pe mine personal ca nu sunt casatorit, nu am nici macar o sora de varsta de risc maxim, si mama mea a trecut de 65 de ani, si nici macar nu am cunoscut eu personal vreo femeie care sa fi decedat prematur din orice motive, si chiar daca mi-ar arata asa la TV o femeie tanara pe un pat de spital, cu muzica din Traviata pe acolo, tot nu as dezvolta o emotionalitate deosebit de crescuta,
totusi eu as sustine o asemenea campanie,
asa cum pot in clipa aia, fie ca printez un teanc de brosuri educative pe care le gasesc pe Internet, si le pun pe o masa la serviciu sa o vada lumea, fie ca mai scriu asa la mine pe blog despre subiect, ca nu trebuie neaparat scos portofelul sa dai bani, desi desigur un artist poate compune si o opera dramatica sau un videoclip de mare interes si succes si eficacitate, si sa invite si VIP-uri si sa castige mai multi bani si sa dea acei bani vreunei organizatii NGO care ar oferi logistica necesara (ca si asta trebuie sa faca un NGO, nu numai sa ceara bani) pt a implementa o campanie de educare in populatia generala la radio/TV, reviste, Internet, etc, la nivel mai organizat, nu asa artizanal pe 2-3 bloguri, si bazat pe a speria si a enerva lumea, care chiar si daca ar dori sa ajute nu ar sti ce sa faca in mod mai concret pt a reduce acea cifra infioratoare de 68 % copii batuti in Romania, sau cifrele inca destul de mari de mortalitate infantila din Romania, (ca 20 % copii cu tulburari de comportament general e o statistica considerata mediu-„obisnuita” la nivel global, nr fiind preluat de pe acel site Salvati copii, care la randul lui probabil fusese preluat din revista Cosmo sau similare pt ca acest procent de 20 % de tulburari de comportament la copii in orce regiune oarecare a lumii e vehiculat la nivel estimativ din burta pe toate gardurile de la Adelaide la Timbuktu, mai dificil fiind de vazut ce fel de tulburari de comportament si mai nuantat asa pe ce zone din care, ca sa stii cum sa adresezi mai eficient)
Se marseaza pe schimbarea de paradigma, pe schimbarea modului in care adultii trateaza copii. Pe responsabilitate si pe sustinerea copiilor.
Nu este vorba despre strangeri de fonduri, pentru ca resursele deja au fost alocate. In Romania nu neaparat resursele materiale reprezinta o problema, ca ele sunt. Problema este reprezentata de managementul resurselor si de modul in care ele sunt investite.
Am impresia ca paradigma e ceva folosit in cadrul perspectivei unor discipline de cunoastere umana, de fapt in filozofia stiintei, si e asa o perspectiva sistemica de abordare a unor teme, (desi nu stiu sigur daca am inteles corect). Chiar m-am uitat pe DEX sa vad, si vad ca de fapt la modul concret se refera la inflexiuni gramaticale, apoi cuvantul a mai fost folosit la nivel abstract de Platon in legatura cu sfera ideilor, dar la un nivel neinteligibil pt mine, si abia mai recent e folosit si pe canalul Discovery si in revistele de popularizare stiintifica in legatura cu acea perspectiva sistemica de abordare a unor teme in cercetarea stiintifica.
Poate voiai sa zici schimbare de mentalitate umana (inclusiv atitudini sociale), sau educatie umana la nivel larg social pt schimbare de atitudini, in cazul asta despre educatia copilului in scoala si familie.
Eu habar nu am despre filozofia educatiei, insa am o idee vaga, (care poate fi o prejudecata, nu neaparta ceva corect), ca pt a schimba atitudini si mentalitati la o intreaga societate iti trebuie schimbari masive sociale la nivel de generatii, nu la nivel de o campanie pe un blog, (sau desigur mai rapid insa in niste conditii extreme ff traumatice, de ex un grup aflat sub stare de razboi, sau un grup, Doamne fereste, tinut prizonier in conditii deosebit de grave). Desigur lumea poate fi educata si prin mass-media, si chiar este educata mai mult sau mai putin bine prin mass-media de mult timp.
Dar chestiile de gen povestite mai sus de profesori rai care cearta si umilesc elevul nu sunt aceleasi cu o mentalitate, astea sunt comportamente relativ atipice, deoarece in Romania si in lumea generala mai larga, pedepasa corporala e de mult descurajata si mai recent chiar interzisa in scoli, desi e posibil ca in sfera privata sa se mai practice la nivel de violenta domestica, dar poate si ca „filozofie” personala de crestere a unor copii.
Insa site-ul Salvati Copii nu explica chestiile astea asa cum le discutam noi aicea, si uite ca vezi ca si tu si eu am inteles la prima citire niste chestii cam diferite bazate pe propria noastra experienta personala si am pus mai mult sau mai putin suflet, de ex tu ai sarit imediat sa doresti sa-i ajuti indiferent ce-or zice si cat de abili educativi or fi, iar eu m-am enervat pe ei pt ca nu explica definitii si dau cifre din burta si amesteca concepte. Eu tocmai de aia m-am enervat pe ei, ca ei sunt o organizatie care isi propune deci, sper, sa educe un public, (nu doar sa culeaga fonduri), insa in acelasi timp habar nu are despre domeniul in care doreste sa educe publicul, adica atunci cum sa aiba credibilitate ca NGO in ochii mei ? Nu zic ca ar fi rau intentionati, de loc, numai ca mi se par niste ignoranti si/sau lenesi bine intentionati, si de astia, zau, eu personal mai bine ma lipsesc, asta efectiv la nivel de emotie neplacuta personala pe care am resimtit-o eu cand am vazut acel site. Primul lucru care mi-a venit sa fac a fost sa ma gandesc, sincer zic, Aoleu, eu nu as da educatia copilului meu la astia pe mana, chiar daca zic ca ei nu bat copii, si in nici un caz nu i-as lasa sa intre sa distribuie brosuri in Min Educatiei sau Min Sanatatii unei tari, sau chiar in scolile unei tari, pt ca tare mi-e teama ca mai rau i-ar tampi si mai rau pe acei angajati de stat, care si asa sunt, (am tot eu impresia), cam lenesi si pe dinafara chiar ei chiar si acuma ! Desi desigur l anivel de distribuit brosuri la guri de metrou, adica in public, e total OK.
Desigur eu nefiind asa de sufletist fata de societatea mai larga, ii las sa distribuie ce vor, inclusiv ignoranta asa la nivel de public larg, ca daca m-as apuca eu sa cenzurez proasta informatie sau informatia ciuntita sau chiar mis-informatia care se propaga asa la nivel de zvonuri si chiar si mass-media subcalitativa la nivel mai larg social in lb romana (si nu numai), as deveni Cenzor General dictatorial, si mi-ar iesi vorbe ca doresc sa impiedic libertatea de expresie prin cuvant si arte (brosuri), mai ales fiind vorba totusi de o organizatie caritabila cat de cat presupus serioasa, de gen asa poate Crucea Rosie sau Medecins Sans Frontieres, (desi nu prea cred ca au aceeasi istorie sau anvergura, doar dau un exemplu NGO-uri caritabile mai larg cunoscute), mai ales ca vad imaginile unor incubatoare de spital cu niste bebelusi chiar adorabili acolo pe site-ul lor, plus niste poze cu copii mai marisori insa oarecum asa cam tristi, gen poate orfani ai strazii de tip oarecum Cuore, care mai au si fetele oarecum asa parca manjite oarecum mai intunecat si-mi aduc aminte de bietii copii care erau pusi sa lucreze in minele de carbuni din Anglia la vremea Revolutiei Industriale si a lui Oliver Twist !
Deoarece mi-a placut cuvantul „paradigma”, mi-am permis sa filozofez si eu, desigur la nivel de fantezie personala, nu in mod riguros filozofic (deoarece nu ma pricep nici la asta) in legatura cu filozofia educatiei (la care nu ma pricep de loc nici asa practic, daramite teoretic !)
Zau, imaginile astea chiar ca prind destul de tare la suflet, si cand mai vezi asa si o cifra de 68 % copii batuti, imediat incepi sa ai palpitatii…ca si eu am avut palpitatii, insa pe mine a inceput, in plus sa ma doara si capul, pt ca deja ma gandeam ce voi avea de comentat si nu aveam chef sa ma bag, de vreme ce de fapt eu nici nu am copii si sunt sanse destul de mici sa am copii, dar totusi cand vine vorba de copil in posibil pericol, efectiv si mie mi se zburleste automat parul de pe ceafa si devin asa mai vigilent ! Si la mine vigilenta a dus direct la cifre, si vazand acele cifre, mi-am zis, asa nu se mai poate, sa nu stii ce e aia un procent, tocmai tu, ca organizatie caritabila care doresti sa faci bine la copii !
Eu sunt ff mare fan al prof Marius Chicos Rostogan, si imediat m-am vazut dand cu batul peste deget chiar acestei organizatii pt Salvati Copii, (la acea vreme corectia corporala in scoli fiind incurajata larg global, nu numai in Romania), si spunandu-le ca sunt niste loaze ! Numai ca nici eu nu sunt expert in cum trebuie sa actioneze un NGO, dar tot ce stiu e ca atunci cand ceri bani de la mine pt o activitate caritabila, mai ales pe un domeniu asa de sensibil cum ar fi bunastarea unui copil, pai atunci sa vii la nivel de excelenta, cu toata materia invatata, cu cifre credibile , cu teoria perfect stiuta la zi, (pe care nu o stiu nici eu, deoarece si eu sunt o loaza, insa doresc referinte, si am sa verific ce zici…nu tu, Inculescu, ci aia de la Salvati Copiii), plus cu un website mai destept, ca altfel ramai repetent si NU iti dau nici un ban, ba o sa-ti fac si reclama proasta si am sa te barfesc la altii ca esti o organizatie ignoranta, si incompetenta…chiar daca nu o sa ma creada pe mine, deoarece autorii povestilor Cuore, inima de copil, dl Edmondo de Amicis, si Oliver Twist, dl Charles Dickens, desigur ca au fost atat de geniali in exprimarea lor clasic romantica, ca si acum la 100-200 de ani dupa la vremea lor, plangem din cauza soartei acelor copii italieni si britanici, ba chiar extrapolam suferinta lor si la soarta copiilor romani din sec 21, desi in scoli e interzisa de mult pedeapsa corporala, plus exista cat de cat o retea de ajutor a parintilor care au copii cu tulburari de comportament, desi poate acei parinti au o oarecare ezitare de a se adresa ei, mai ales parintii care inca au impresia, la fel ca stramosii lor din secolele anterioare Revolutiei Industriale, ca copilul e un fel de om mai mare in miniatura, dar si ca „bataia e rupta din Rai”.
In fond de fapt indraznesc sa afirm ca e destul de probabil ca si cca 68 % din angajatii acestui NGO Salvati Copii sa creada sincer acelasi lucru, (desi pe invers in legatura cu citatul ca batai e rupta din Rai, insa ce spun ei e tota la nivelul asta de mentalitate + de fond de cunoastere umana, pre-Iluminista, desi pe invers, cu „anti”), in timp ce cca 38 % din ei sa aiba vedere ceva mai luminate de la vremea erei Victoriene, cand copilul era deja considerat ceva mai complex decat un simplu adult in miniatura si trebuia educat special, inclusiv dupa metodele d-lui Pestalotiu, si ca tulburarile de comportament la copii puteau fi prevenite printr-un sistem de educatie publica pt copiii saraci si defavorizati, (deoarece se stie ca saracia creeaza tulburari de comportament, ba chiar si criminalitate, ca exista tone de literatura stiintifica de sec 18-19 pe acest subiect chiar in UK, de la vremea cand exista inchisoarea datornicilor, in care a petrecut o vreme chiar tatal d-lui Dickens), in timp ce desigur nobilii aveau tutori particulari, etc…
…desi recunosc ca am scos aceste procente din burta, dar cand doresti sa fii rau cu cineva, cum mi-a venit mie sa fiu cu acest NGO, am simtit nevoia sa le azvarl in fata aceste procente, chiar daca tot ce am scris e probabil neinteligibil deoarece nu stiu sa ma exprim in scris, insa imi place critica istoriei literare, mai recent chiar si istoria criticii literare, dar intre timp eu personal am trecut totusi de perioada de cand eram super-fan al literaturii clasic romantice ca doar nu mai am 12 ani, am mai citit si romane realiste, si apoi am trecut direct la non-fictiune, ca doar nu era sa stau sa citesc toata viata romane de fictiune, desi apreciez pe unele ca deosebit de minunate, atat timp cat se explica in scoli care e diferenta intre literatura de fictiune si aialalata, si in ce moduri ne putem educa dintr-una, si in ce moduri ne putem educa dintr-alta, si la ce foloseste literatura in general, de vreme ce insusi dl de la Rochefoucauld ne-a comunicat ca noi ca oameni suntem in mare lecturile noastre, si asta e valabil si ce citim pe Internet si ce citim in carti si brosuri, inclusiv cu poze, si ce filme vedem, etc., si este deci bine si frumos sa citim lucruri de calitate, atat de fictiune cat si de non-fictiune, si de aceea eu, avand mari afinitati cu calitatea, votez pt reinstituirea Cenzurii, si va rog sa ma numiti in postul de Cenzor General al expresiei publice prin cuvant in lb romana. Chiar si dl Marin Sorescu, cf wikipedia, dupa Revolutia din 89 ar fi zis nostalgic, „O, unde sunteti voi, cenzori de alta data ?”
Observ chiar ca eu personal, care chiar am invatat sa citesc dupa Informatia Bucurestiului si Romania Libera in ultima decada RSR, am un limbaj de lemn ff politic-propagandistic, si desigur ca mi-o fi influentat si mentalitatea, de doresc acest post de Cenzor General !
In contextul in care l-am folosit eu, paradigma face referire la modul in care oamenii percep un anumit lucru, model, invatatura sau pilda :)
Schimbarea paradigmei, asa cum m-am exprimat eu, avea in vedere schimbarea mentalitatii.
In alta ordine de idei, oricine poate filosofa. Aceasta este frumusetea filosofiei. Nimic nu este corect, nimic nu este gresit. Totul poate fi interpretat :) Mie de-aia imi place asa mult domeniul asta si ma simt in mod constant atras de discutii semi-stiintifico-fantastice :)
Refuz sa cred ca oamenii implicat in acest proiect isi bat copiii acasa. Sincer :)
Cât de bine se pliază ceea ce ai scris aici cu experiențele pe care le-am avut în ultima perioadă. Dureros de bine.
Violența în familie, fie că e îndreptată asupra copilului, fie că acesta e martor la ea în mod regulat, se întâlnește mai des decât ne place să recunoaștem.
Pe mine mă sperie când văd părinți care nu consideră că ar fi o problemă reală pentru copil, când îi văd cât de ignoranți sunt în ceea ce privește vulnerabilitatea propriului lor copil și a traumelor prin care el trece.
Copiii, în inocența lor, de cele mai multe ori, nu își dau seama că așa ceva nu ar trebuie să se întâmple, ei nu au de unde să știe ce-s alea „drepturi”, noțiunile lor despre normalitate sunt biasate de comportamentele anormale ale adulților din jurul lor. Pe lângă asta, nu au nici experiența de viață pentru a face față propriilor lor emoții negative. Nu știu ce să facă cu ele, cei foarte mici nici măcar nu știu de ce au acele emoții negative.
Mentalitatea asta brutală și ignorantă din țara asta trebuie să se schimbe. Nu am timp să studiez site-ul în amănunt acum, (la o primă vedere, mi se pare că avem nevoie de așa ceva, de o campanie de salvare a copiilor!), am urmărit pe diagonală discuțiile de mai sus.
La fel ca Rudolph, în general, țin și eu foarte mult la acuratețea informațiilor, la o claritate și transparență a scopurilor, organizării etc.
Dar, sincer, momentan, mi se pare că noi suntem la nivelul la care problema trebuie să ajungă în subconștientul și conștientul comun al populației. Să fie considerată o problemă!!! Și asta indiferent de cifre. Atâta timp cât eu, ca individ, pot să dau cel puțin un exemplu (pot să dau cel puțin 10) de caz în care copiilor li se încalcă drepturile sau sunt expuși unor situații de vătămare psihică/fizică, mi se pare o problemă. Iar dacă mai îi întreb la întâmplare pe cunoscuții mei, se pot gândi și ei la astfel de cazuri. Deci, cu tot riscul să trădez ,,statistica” și știința, nu mă interesează cifrele. Mă interesează mentalitățile ușor observabile și chiar măsurabile la nivel de populație.
Mă interesează ceea ce văd în jurul meu și interacționând des cu copiii, am văzut destul(e).
Mentalitatea asta brutală și ignorantă din țara asta trebuie să se schimbe.
Aceasta este o propozitie care serveste ca scop in aproape orice domeniu daca facem referire la ROmania. Adevarat, Din pacate.