Cunoaștere, la modul simplist reprezintă capacitatea de a da o interpretare conformă cu adevărul. Cunoașterea a fost, este și va rămâne una dintre cele mai atractive activități ale omului. Și animalele practică această activitate atâta vreme cât țeștoasele cunosc locul unde trebuie să-ți depună ouăle parcurgând mii de kilometri pentru a ajunge acolo. Păsările călătoate cunosc traseul in perioada migrației. La fel fac și pinguinii, balenele și așa mai departe. Cunoașterea de sine este ceva cu mult mai complex, ceva propriu omului.

 Încă din cele mai vechi timpuri, întrebarea care a măcinat sufletul omului a fost cine sunt și de unde vin? Răspunsul la această întrebare poate fi căutat în interior și în exterior. Se spune că lucrurile simple ne dau cea mai mare bătaie de cap. Aparent este mult mai simplu să privești în interiorul tău. Insă faptul că răspunsurile venite dinăuntru nu se înscriu pe axa corect/greșit te pune în dificultate.  Oamenii pot fi sau nu creativi, pot fi sau nu atenți, iubitori, sinceri, curajoși, ordonați și alte atribute. Nu există o combinație de însușiri care să fie corectă, cum nu există nici una incortectă. Asta ne pune în dificultate; dificultatea de a înțelege ceea ce suntem.

Atunci apelăm la cealaltă variantă: privim în jurul nostru. Se spune că ceea ce se află în jurul nostru reflectă în mare măsură propria imagine. Așa să fie? Eu pentru restul, pot fi unul și același, iar persoanele din jurul meu au păreri diferite în ceea ce mă privește. Parerile lor fiind diferite, înseamnă că imensa oglindă care se află în jurul meu nu-mi returnează aceeași imagine. Ne place să ieșim din impas apelând la  persoanele apropiate. Ei ne cunosc, nu? Apropiații ne cunosc cel mai bine. Dar și aici apar discordanțe, câtă vreme fiecare înțelege și interpretează realitatea subiectiv. Părerea celorlalți reprezintă un bun punct de pornire, dar nu oferă soluția pentru decriptarea tiparului. Secretul cunoașterii de sine este bine ascuns în interior, nu în exterior.

E sănătos să știi despre tine cât mai multe lucruri pentru că astfel afli mai multe și despre ceilalți. Thomas Dreier spunea că lumea este ceea ce ești tu. Cunoscându-te pe tine îi poți decripta foarte ușor pe cei din jurul tău utilizând raționamentul invers. De multe ori răspunsurile la întrebările tale despre tine pot înlocui cu succes răspunsurile la întrebările tale despre ceilalți. Reciproca poate fi doar uneori valabilă. Câtă vreme tu ești conectat la tot ceea ce tu numești lume, iar pe tine te poți analiza cel mai sincer cu putință, trebuie să cauți răspunsurile înauntrul tău. La întrebarea „cine sunt?” care sunt primele cuvinte care-ți vin în minte?

 Morala: Puțini sunt cei care știu cât de mult ar trebui să știe, ca să știe cât de puțin știu.