Oamenii au o speranță medie de viață de circa 78 de ani. Ceea ce înseamnă că toți cei care trec peste acest prag sunt niște fericiți. Sunt binecuvântați cu o viață lungă, peste medie. În 78 de ani omul acumulează un număr infinit de amintiri, cunoștințe, date și experiențe, iar spre sfârșitul perioadei începe să cocheteze cu ideea că a trăit puțin. Ar vrea mai mult. Am 27 și mi se pare că au trecut ca un pocnet din degete. Cum ar arăta viața dacă aș afla astăzi că sunt special și că voi trăi 5000 de ani? Au sosit analizele dumneavoastră. Felicitări, sunteți unicul posesor al unei vieți de 5000 de ani!
Și deodată se făcu liniște. Să mă bucur, sau să mă întristez? Am timp să le fac pe amândouă, nu mă grăbesc. Pentru prima dată în viață simt că am tot timpul din lume să gândesc, să fac orice. Trag aer în piept și parcă lumea are o altă culoare; are un alt miros; are o altă valoare. Eu sunt altul. M-am transformat în cele câteva secunde. Mă simt atât de liber, atât de tânăr! Dacă stau bine să mă gândesc, mă simt nemuritor. Mai am de trăit 4973 de ani. N-am avut niciodată răbdarea sau timpul necesar să număr până la 5000, dar pot să o fac acum, nu-i așa? 1, 2, 3… Voi trăi 5000 de ani!
Au dispărut subit toate planurile pe care le-am construit cu migală în ultima perioadă. Nu mai am niciun plan și pentru prima dată asta nu mai constituie o problemă. Am distrus mental cu un ciocan imaginat toate ceasurile din casă, iar asta nu mă face nici nebun, nici ciudat. Culmea, asta mă face liber. Nu mă interesează cât este ceasul. Poate să fie oricât. Nu mă interesează ce zi a săptămânii este. Timp de 20 de ani am urât ziua de Luni, dar de azi nu-mi mai pasă. Nici luna în care suntem nu mai prezintă interes pentru mine. Totuși nu aș vrea să fiu chiar atât de rupt de realitate și îmi promit că voi fi întotdeauna la curent cu anul calendaristic. 2013, 2014, 2015… 5000 de ani voi trăi!
Voi trăi de 70 de ori mai mult ca un om obișnuit. Ceea ce făceam până ieri într-o zi, voi face de astăzi în 70 de zile. În sfârșit simt cu adevărat că am timp să fac orice. În sfârșit sunt convins de faptul că nu voi mai face nimic în grabă. Am să fac totul natural. Sunt convins că fără povara timpului totul îmi va ieși perfect. Iar dacă nu se va întâmpla așa, am tot timpul din lume să mă perfecționez. Pot să încerc orice, o pot lua de la capăt oricând, pentru că timpul le rezolvă pe toate. Eu le voi rezolva pe toate, pentru că eu am timpul pe care nu-l are nimeni, am 5000 de ani.
Morala: Viaţa le ia prea mult timp oamenilor.
Dar frumos le mai zici…
Cred ca mi s-ar „reseta” si mie toate planurile daca as afla ca voi trai 5000 de ani.
Azi, fiind prima zi de concediu, am petrecuto sub semnul celor 5000 de ani :) Tare bine-a fost.
A, esti in concediu? Atunci se explica…:)
Stii, Dana, toate lucrurile au o explicatie :)
Altfel veselia asta s-ar fi calcat pe nervi intr-o zi de luni!
Dar dacă ai simți (fără îndoială) că ai la dispoziție veșnicia?
„Pot să încerc orice, o pot lua de la capăt oricând…” – superb!! Mi-a plăcut maxim!
>:D<
Initial despre vesnicie am vrut sa scriu. Insa nu sunt atat de convins ca nu am vesnicia chiar in viata reala :)
Cifric vorbind, pentru mine, a trai 5000 de ani sau a avea la dispozitie vesnicia, reprezinta aproape unul si acelasi lucru.
Ma bucur ca ti-a placut :)
ai vazut cumva filmul „in time” cu Justin timberlake? de asta mi-a adus aminte postarea asta:) oricum…nu mi-ar placea sa traiesc mii de ani…ma gandesc la singuratatea de a privi persoanele dragi disparand una cate una…..viata e frumoasa traita alaturi de cei dragi, bine..ca in 5000de ani ti-ai face „dragi” multa lume…dar apoi ai suferi de fiecare data cand ar disparea…hmmmm?sunt negativista? nu cred , pt ca asta e adevarul nu?…..oricum, sa vezi filmul, ca si idee e interesant..
Da, filmul l-am vazut de cateva ori, pentru ca asa fac eu cu filmele care-mi plac mult. Le revad in mod constant.
Abia acum mi-am dat seama ca ai dreptate si ca intr-un fel sau altul seamana.
Si eu m-am gandit la cei dragi, insa stii ca in viata totul se compenseaza. Nu poti sa le ai pe toate. Daca ai fost binecuvantat cu o viata imposibil de lunga, trebuie sa platesti cu ceva…
Daca ai castigat la lotto 3 mil.euro iti poti permite sa te ierti,sa ierti si sa consideri ca ai renascut pt o viata „perfecta” de cel mult 90 de ani,in care ai timp sa studiezi in amanunt toate culturile,traditiile de pe glob,sa calatoresti oriunde ai visat,sa ti construiesti eventual cate o casuta unde consideri ca merita,sa ti cumperi un avionas,un vaporas,si dupa o viata libera si implinita,sa mori cu certitudinea ca viata a fost o experienta placuta,si abia astepti o noua experienta…Ma apasa in schimb si varsta pe care o am si nu din cauza crizei materiale. Am vazut si eu filmul ala de vreo cate3va ori.
Pe de alta parte gandestete ce s-ar intampla daca ar trebui sa-ti petreci 4950 din aia 5000 trebuind sa participi cu harnicie si constiiciozitate, asa cum sr fi totusi moral, la educarea si intretinerea financiara a cca 990 de urmasi (cu primul nascandu-se cand ai avea 30 de ani si ultimul cam 20 de ani inainte sa decedezi, si cca numai 1 la vreo 5 ani, nemaitinand cont de gemeni sau tripleti si alte chestii mai neprevazute).
In aceasta realitate imaginata, in care eu voi trai 5000 de ani, nimic nu „trebuie” :)
Adica regulile morale nici macar alea de baza nu se mai aplica in lumea aia in care tu vei trsi 5000 de ani ? Zau, mai bine ziceai de la inceput ca asta vrei de fapt, sa traiesti o periosda cat mai lunga fara obligatii ! Acum a nu se intelege ca ar fi toti oblicgati sa produca 1 urmas la 5 ani, era vorba mai mult de contributia la grija fata de ei asa in general atat morsla cat si economica plus cu obligativitstea sa nu patesti nici tu ceva atunci cand sunt ei mici si au nevoie mai mare de tine dar nici mai tarziu cand teoretic ai sta asa ca orice parinte la dispozitia lor sa le dai un sfat in caz ca te intreaba….adica nu stiu dar asa imi inchipui eu obligatia functiei de tata desi e clar ca este din iubire dar sincer cred ca e si din morala educat civilizata…nu stiu de fapt, macar ma bucur ca pot dau eu seama de diferenta dintre teorie si practica astfel incat sa nici nu-mi doresc vreo utopie ca asta
Daca as sti ca as trai 5000 de ani (sau 500.000 de ani, ca ar fi acelasi lucru), cred ca m-ar cuprinde depresia… In alta ordine de idei, vreo 80-90 de ani tot mi-am propus sa traiesc. :)
Şi dacă n-o să trăieşti 5000 de ani şi doctorul a exagerat, când ştia foarte bine că vei trăi doar 1000 de ani, ce faci? Îl iei pe doctor de guler şi-i tragi două scatoalce, spunându-i că-i un incompetent? :)
Sincer, 1000 sau 5000 reprezinta cam acelasi lucru din punct de vedere moral :)
50, 100 sau 5000 de ani, am impresia ca trebuie sa tratam viata in acelasi fel. De ce sa iti schimbi planurile daca traiesti mai mult? O sa lasi totul pe maine cu gandul ca „e timp si pentru aia”? Daca poti, fa totul astazi!
„Daca” … aceste patru litere cu iz de poveste :)