Se spune că esența omului iese la iveală doar în situații critice. Cunoști adevărata fire a omului atunci când el este nervos sau supărat. Pentru că atunci se dezbracă de caracter, uită bunele maniere și își dă arama pe față. Este uimitor cum în câteva secunde orice domn devine nesimțit, orice doamnă devine lipsită de bun-simț. Este adevărat că unii au o toleranță mai mare la stres, iar alții mai mică. Controlul nervilor este o calitate rară.
Dacă adevăratele trăsături ies la iveală doar atunci când suntem nervoși înseamnă că nu suntem decât animale îmbrăcate frumos. Prea puțini oameni pe care îi cunosc își țin cu adevărat nervii în frâu. Majoritatea cunoscuților injură împroșcând salivă, gesticulează larg sau dau cu pumnii în masă atunci când sunt nervoși. Nu știu de ce, dar pe mine oamenii nervoși mă amuză. Mă calmează – Controlul nervilor este o calitate rară.
Uneori mă întreb de ce unii oameni consumă atât de multă energie în mod inutil. Am cunoscut oameni care tremură vizibil atunci când sunt nervoși, oameni care se bâlbâie sau oameni care pur și simplu uită cum se numesc. La polul opus sunt cei care își controlează perfect nervii. Nu schițează niciun gest, devin doar puțin mai serioși. Care este secretul lor și de ce nu îl împărtășesc și celorlalți? Să fie oare atât de greu pentru cei nervoși să-și găsească liniștea în momente de rătăcire? Aparent da – Controlul nervilor este o calitate rară.
Este uimitoare capacitatea omului de a înmagazina energie negativă. De a strânge din dinți și de a se păcăli că trece. Dar nu trece. Nimic nu trece dacă nu ești cu adevărat convins. Mai devreme sau mai târziu toate strângerile din dinți vor ieși la iveală. Totul ține de control. Secretul este să ai o lesă bună pentru toți nervii tăi, știi – Controlul nervilor este o calitate rară.
Morala: Oamenii nervoși au prea multă energie.
Delicat subiect. Fiecare dintre noi avem momente şi momente. Eu sunt o fire calmă. Există însă situaţii în care mă simt copleşită. Aparent sunt tot calmă, dar numai eu ştiu ce este în sufletul meu. Lucru mă care costă.
Echilibrul este situaţia ideală, dar cum trăim într-o lume din ce în ce mai nebună este tot mai greu să îl păstrăm.
Eu am perioade. Uneori ma enervez aproape din orice. Alte ori nu ma clinteste nimic. Un lucru stiu sigur, ma calmez foarte foarte rar. Cat respir de trei ori m-am si calmat. Si nu ma consider special ca pot face asta.
Da, e greu sa gasesti un echilibru in conditii vitrege, dar nu imposibil.
cred ca asta i motivul pt.care am facut muschi_sunt nervos,emotiv dar ma descarc facand efort si uneori imi ies niste lucrari de care eu insumi ma mir ulterior_nu ma manifest altfel desi poate ar trebui sa le fac tuturor cunostinta cu mine,cel „adevarat”
Nu întâmplător li se zice ,,nervi” și „nervos”. Unii au sistemul nervos mai stabil, alții mai puțin. E vorba de cât de reactiv ești la mediu, cât de bine îți funcționează niște funcții executive, precum inhibiția, de ex, sau distragerea atenției (în engleză este și conceptul de „switching” – în românește, poate e ideea de inversare, schimbare a focusului atențional). Multe dintre funcțiile acestea le dezvoltăm în etapele timpurii, din copilărie (unii ar zice chiar din primele luni de viață, când învățăm și toleranța la frustrare și învățăm să ne auto-calmăm. Sau nu..).
Eu sunt impulsivă și mai am unele reacții… impulsive :)) Asta însemnând un ton ridicat sau câte-un oftat nerăbdător, care se manifestă așa, spontan. Doar că astea nu sunt specifice nervilor, nu trebuie să fiu nervoasă, ca să fiu impulsivă.
Când sunt chiar nervoasă, am observat că tremur. Uneori simt că îmi vine și să plâng. Uneori îmi vine să arunc cu vreun obiect. Mi s-a întâmplat o singură dată să iasă tot ce-i mai rău din mine – adică să vorbesc urât, și nu mă refer la înjurături neapărat, cât la conținutul mesajului. Am fost rea, așa. Dar în general, tremur și îmi vine să plâng. Și tac și plec.
Dar e mai sănătos să lași nervii pe-afară. Nici prea multă inhibiție nu-i ok :))
Hmmm, Cunosc foarte bine macar o persoana care seamana perfect cu descrierea. Aceleasi manifestari. Urmeaza sa-mi zici ca ai aruncat cu telefonul :)
Ahm, din moment ce telefonul contribuia și el la starea de nervi care mă copleșeau… :))
Cunosc, cunosc prea bine. Nu vreau sa sune bizar, dar cred ca varsta te mai pondereaza. Este insa posibil sa ma insel :)
Nu ştiu cum e cu energia asta. Când sunt nervos, mă enervez mai repede, tocmai fiindcă mă stăpânesc mai greu. Dar dacă sunt nervos, nu înseamnă că nu mai sunt obosit, doar că răbufnesc
mai repede. Şi dacă sunt obosit, de unde energie?
Caile mintii si trupului uman sunt uneori nebanuite. Interesant este ca atunci cand esti foarte obosit ai si o toleranta foarte mica si te enervezi foarte repede.