Simți că poți să faci un lucru atunci când conștientizezi faptul că ai puterea să desăvârșești acțiunea respectivă. Oamenii au capacitatea naturală de a face foarte multe. Spre deosebire de animale, care doar se adaptează instinctual, oamenii conștientizează în fiecare secundă binele și răul. Pentru că pot. Cântărind și judecând, un om poate să acționeze într-un anumit sens. Diferența dintre eu pot și eu nu pot este de cele mai multe ori de natură morală. Chiar dacă oamenii sunt diferiți, funcționează cu motoare similare. De cele mai multe ori eu pot se confundă cu eu vreau.
Voi fi mai bun, pentru că pot. Uite ce fac: analizez binele și răul așa cum înțeleg eu cele două fenomene. Eu și numai eu. Nu îmi trebuie o motivație puternică să fiu mai bun, mai vesel, mai calm sau mai calculat. Este suficient să conștientizez că așa este mai bine pentru mine. În momentul în care am dedus faptul că un anumit comportament îmi va face bine se produce declicul. În secunda doi voi începe să cred că eu vreau. Distanța, în timp, de la eu vreau și până la eu fac depinde doar de anvergura acțiunii. Nu voi putea scrie un roman în două zile, indiferent cât de mult aș vrea asta. Îl voi scrie în doi ani sau în douăzeci de ani. Dar îl voi scrie, pentru că pot.
În ultima vreme foarte multe cunoscute se plâng de forma corpului lor. Aud tot mai des expresia nu pot să slăbesc. Lucrurile sunt simple. Nu slăbești pentru că încă nu ai conștientizat faptul că e rău să ai kilograme în plus. Sau că este bine să ai mai puține. Cine a vrut cu adevărat să slăbească, a făcut-o fără să creadă că asta este cel mai cumplit sacrificiu. A făcut-o natural, pentru că în momentul în care conștientizezi și accepți un fapt, schimbarea nu este un sacrificiu, ci o urmare firească. Sigur, discuția poate avansa la orice viciu.
Exact în același sens funcționează lucrurile și dacă nu vrei să faci ceva. Dacă schimbarea este percepută negativ, dacă nu vreau să schimb nimic, nu voi schimba nimic, pentru că pot. Sunt de părere că modul în care funcționez în prezent este perfect. Și atâta vreme cât eu vreau să rămân exact așa cum sunt, argumentele din exterior nu vor face altceva decât să-mi întărească părerea. Tot ceea ce se întâmplă cu mine vine din interior. Doar eu pot judeca diferența dintre pozitiv și negativ. Și atâta vreme cânt sunt în deplinătatea facultăților mintale, voi continua să cântăresc binele și răul și voi decide foarte simplu când să vreau și când să fac. Pentru că pot.
Morala: Pot să fac foarte multe, însă mi-ar plăcea să fac doar ceea ce vreau.
Rudolph Aspirant
Totusi nu cred ca e asa de usor sa te pui cu mama Natura si niste mecanisme fiziologice implantate acolo ca sa supravietuiesti ca specie, adica dsca problema rezolvarii obezitatii fie chiar si la nivel regional restrans nu global ar fi asa de usor de rezolvat precum trimiterea unui rover pe planeta Marte…desigur, la orice caz individual se poate implementa un plan personalizat, care are nevoie si de contributia voluntara a individului respectiv plus poate si a vointei politice a societatii mai largi de contribuabili, dar chiar si asa…
Razvan Ianculescu
Sigur, am mai vorbit si cu alte ocazii despre aceste proble. Nu-mi spune Rudolph si tu ca este o chestiune genetica si ca vezi tu, corpul asimileaza altfel grasimile si alte povesti mai mult sau mai putin stufoase. Te cred cu mult mai inteligent de atat :)
Suntem grasi pentru ca indesam fastfood-uri in noi. Nu ne mai saturam de shaworme si nici de cefe de porc. Habar nu mai avem cum arata o salata de castraveti cu rosii. Legume crescute pe pamant, in gradini, nu in laboratoare.
Chiar nu vreau sa dezbatem problema asta. Am subliniat simplul fapt ca daca vrei poti. Si am atatia cunoscuti care au putut pentru ca au vrut. Referindu-ma la slabit :)
Rudolph Aspirant
Nici nu ma gandeam la tulburari genetice. Ms gandeam doar la fiziologia nevoii de mancare si a satietatii chiar la oamenii obisnuiti care sunt setate pt stocare si protectie impotriva decesului chiar si la cei anorexici sau in greva foamei desi desigur anorexia este o maladie chiar mai rspid mortala decat obezitatea. Zau te pui tu cu niste mecanisme care daca ar fi cumva usor modificabile prin discursuri motivationale nu numai problema obezitatii dar si a alcoolismului si a dependentei de droguri ba chiar si de internet ar fi mult msi usor adresabile decat par a fi in clipa asta…desi in rp chineza se incearca momentan la nivel experimental sa se distruga un nucleu din creier cu metode neurochirurgicale pt alcoolicii intractabili cam tot in zona aia la oameni unde mai de mult se pompa cocsina experimental la niste soareci atunci cand aveau posibilitatea da decida ei singuri din proprie initiativa si din vointa lor proprie sa apese pe o maneta si se observase ca incepuse sa le placa acest fel de serviciu proletar asa de mult ca nici nu msi mancau si nu beau apa nici nu se culcau ci doar lucrau asa la maneta pana decedau…desigur una sunt oamenii si alta sunt soarecii si de aia nici nu merge asa de usor sa schimbi anumite comportamente umane doar asa cu zaharelul sau cu biciul, ceea ce e desigur si bine pt ca altfel nu ar fi existat gilmul Spartacus cu dl Kirk Douglas , nici ala cu Giordano Bruno, sau atata altele cu atatia luptatori pt libertate si revolutionari din proprie vointa, dar e si rau pt ca acum trebuie facute operatii chirurgicale pt a rezolva obezitatea peste un anumit nivel si pt astea trebuie sa platesti si tu ca contribuabl chiar dsca tu nu esti obez si totodata mai trebuie sa depui si ceva efort mai constiincios ca blogger educator de public dincolo de a ii indemna sa trags la galere din proprie initiativa ca altfel vine seful si le trsge un bici pe spinare…ca de fapt e chiar ok di cu spaima numai ca s-a determinat ca nu prea merge in anumite chestii printre care si anorexia si obezitatea si slcoolismul si cateva altele (desi NU zic ca exidta un mecanism unic pt aceste probleme chiar diverse , doar voiam sa zic ca nu prea merge cu mustrarile ca singurs metoda de sustinere chiar daca le sduci cu cele mai bune si sincere intentii).
Elena Dragomir
Si eu cred ca uneori nu este atat de simplu cu slabitul. E important sa vrei sa slabesti, sa muncesti ca sa atingi obiectivul propus, dar sunt si alti factori importanti in ecuatie.
Razvan Ianculescu
Sunt, pentru ca nu este o chestiune care seamana cu pocnitul din degete. Am incercat doar sa subliniez faptul ca in opinia mea, cel mai important factor in orice ecuatie (sa pastram ideea) este parerea ta. Tu si ceea ce gandesti.
Ciprian
Şi când ştiu că eu tot mănânc să mai pun pe mine! :D
Razvan Ianculescu
Stim noi, stim :))
ioan cutitaru
In ceea ce priveste slabitul, la barbati e mai simplu pt ca muschii ard grasimile,asa cum spuneai e o chestie de vointa,dar nu cred ca tema asta vizeaza doar aspectul fizic_Ai dreptate dar nu e floare la ureche precum lasi sa se nteleaga,uneori te distrugi trudind pe altarul visului tau si esti descoperit post mortem,ceea ce e pozitiv,nu i asa?
ioan cutitaru
Tu amaratule cand vorbesti sa taci_Ce ditamai opera post mortem ai ?
Razvan Ianculescu
Nu am vrut sa induc ideea ca este usor sa te lasi de slabit, ci doar faptul ca inainte de toate trebuie sa vrei si sa constientizezi asta.
Sigur, asa cum ziceam, poti sa vrei un lucru cu toata fiinta, lucru care se va intampla foarte tarziu.
Cred ca ipoteza ta este prea extrema :)
ioan cutitaru
In fond e un indemn la pozitivism,ceea ce apreciez. Concediu placut !
Adina Amironesei
Mi-a plăcut! Nu am de făcut nici o completare, pentru că ai spus deja totul.
Concediu cum îl dorești! Pentru că poți să îl ai așa! >:D<
Adela
Stiu oameni care constientizeaza ca kg in plus le fac rau, insa…nu slabesc. Si nu slcabesc pentru ca nu isi doresc, ci pentru ca nu au ambitie, sau pentru ca este o problema de ordin psihologic…Aici este discutabil.
Insa, ai dreptate si tu! Daca iti doresti cu adevarat, slabesti…sau faci orice!
Interesant si util articolul!
Azi am publicat articolul acela pe care l-am primit „leapsa” de la tine. :) Iti spun, ca sa stii…pana la urma este ideea luata de la tine, si iti multumesc pentru ea!
Razvan Ianculescu
Bravo, mi-a placut foarte mult modul in care ai detaliat.
Javra
Aici ai dreptate.
Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, "Recomandările săptămânii”.
[…] Răzvan Ianculescu demonstrează logic faptul că pasul de la dorinţă la putinţă poate fi făcut de oricine: “Simți că poți să faci un lucru atunci când conștientizezi faptul că ai puterea să desăvârșești acțiunea respectivă… De cele mai multe ori eu pot se confundă cu eu vreau… Nu îmi trebuie o motivație puternică să fiu mai bun, mai vesel, mai calm sau mai calculat. Este suficient să conștientizez că așa este mai bine pentru mine… […]
Catalin
Tocmai asta mi se pare trist, faptul ca omul constientizeaza, nu este un animal, si tot ajunge sa faca numai nesarate.