Când mi s-a pus reportofonul în față am închis ochii, mi-am trecut limba peste buze, umezindu-le. Am rămas nemișcat preț de câteva secunde. Nu mă grăbesc. Mă gândesc la faptul că am întâlnit mulți oameni cu care am schimbat impresii. Încă sunt de părere că poți învăța lucruri magnifice de la cine te aștepți mai puțin. Extrapolând, mi se pare de bun-simț ideea că toți oamenii care ne intră în viață, o fac tocmai pentru că avem ceva de învățat de la ei. Noi putem fi conștienți sau nu, lucrurile se întâmplă oricum. Treaz fiind, dai sens evenimentelor importante și nu cauți sensuri atunci când nu este cazul. Deschid ochii, îmi umezesc din nou buzele și-mi dreg vocea fixând cu privirea negrul ochilor posesoarei reportofonului.

Cred că toți experimentăm același tip de evenimente, dar nu toți ne și dăm seama de ele. Ca oameni, avem puterea să ne prindem, sa privim dincolo de aparențe sau să legăm întâmplările, dându-le sens. Unii o fac natural, în timp ce alții sunt la polul opus, tot natural. În funcție de unde suntem, cine suntem și mai ales ce ne este dat să trăim, toate întâmplările fac din viața noastră o experiență mega-subiectivă de care ne dăm seama. Sau nu. Noi, oamenii, suntem conectați între noi fix ca o matrice, ca o țesătură cu fir roșu. Atunci când mulțimea covârșitoare trage într-o singură direcție, cred ca este aproape imposibil să nu se resimtă asta în tot grupul. Altfel spus, e dificil să fii altfel decât turma, mai ales când vine vorba despre programele societății. O vad ca pe o unda care se propagă, exact ca o piatră pe care o arunci într-un lac.

Ignoranții vor pune toate întâmplările pe seama altora, lucru care îi situează în exterior cu asumarea. Nu numai că nu își asumă nimic din ceea ce se (li se) întâmplă, dar ei consideră că niciodată nu sunt de vină. Râd. Ei cred mereu că tot ceea ce li se întâmplă, se întâmplă întotdeauna din cauza “altora”. Râd. Și pentru că se cred victime, viața le va servi constant lecții pentru a sparge bariera “eu sunt victimă”. Unii reușesc, cei mai mulți nu. Redevin serios.

Cred ca este foarte important să-ți dai seama de tine și de ceea ce te determină să fii tu. Dacă ești treaz și experimentezi viața în prezent, universul îți servește evenimente ca atare, exact ca în situația victimizării. Dacă ești treaz vei căuta să afli, să pătrunzi, să înțelegi. Și tocmai pentru că vezi simbolurile, vei primi întâmplări fix pe viziunea ta. Și nu, nu-s toate dulci și blânde. Nicidecum. Cumpenele există și nu pot fi ocolite. Anumite afecțiuni au o semnătură atât de distinctă încât nu există alte experiențe care le-ar putea înlocui. Oricât de mult ai citi despre crime, până la urma nu știi cum e să ai un glonț în burtă. Dacă vrei sa afli, vei primi, fără să uiți că tot ce nu te omoară sigur te ridică. Înfig palmele în brațele fotoliului și mă ridic. [După o idee a lui Victor]

Nu sunt suficient de tânăr ca să știu totul.