Deși trăim într-o societate în care vorbim tot mai des despre egalitatea dintre sexe, bărbații sunt cei care din diverse motive oferă întotdeauna flori femeilor. Niciodată invers. Este un obicei pe care noi, bărbații, ni l-am asumat și cu care încă ne împăcăm foarte bine. N-am auzit pe nimeni plângându-se ca nu a primit flori de la iubita lui, ceea ce ma determină să cred că ne asumăm cu totul rolul de cel care oferă. Dacă am analiza numărul de florării pe cap de locuitor în București, am deduce faptul că din ce în ce mai mulți bărbați oferă femeilor flori, ceea ce este minunat, nu-i așa? Nu-i așa. Pentru că bărbații cu flori în mână sunt specimene rare.

Nu o fac des, dar recunosc, îmi place să ofer flori. Chiar dacă florile moderne nu mai miros. Chiar dacă se ofilesc după două zile. Chiar dacă orice. Îmi place și atât. Poate pentru că am crescut într-o casă în care mama niciodată nu-l întreba pe tata cu ce ocazie? Bucuria pe care un bărbat o face unei femei oferindu-i un buchet de flori este foarte mare. Indiferent cât de tristă era mama se lumina în două secunde când primea flori de la tata. Scotea imediat cea mai bună glastră, le tundea, le aranja acolo, punea apă și se plimba cu glastra aia prin toată casa încercând să găsească cel mai potrivit loc pentru ea. Și după ce-l găsea exclama: ia uite ce flori frumoase am!

Nu reușeam să înțeleg mecanismul. Trei fire zăpăcite și puțin cam ofilite aveau capacitatea să revigoreze un om în toată firea. Era vorba despre gest, am înțeles mai târziu.  Dar gest poate fi și un pește proaspăt, un salam, un tirbușon sau un evantai. Însă niciodată evantaiul nu se va compara cu o floare. De ce? Habar nu am, probabil că este o întrebare la care doar o femeie ar putea răspunde. Cum se face că o floare care se ofilește în două zile produce o bucurie mai mare ca oricare obiect de care te poți folosi ani buni? Rămâne un mister pentru mine.

Rar se întâmplă să văd bărbați cu flori în mână. Și încerc să-mi explic de ce. Știm că florăriile sunt cu mult mai multe ca în trecut. Știm că ele au program prelungit sau non stop. Știm că există acum și florării online. Știm că prețul florilor este mic și mai știm că (de principiu) femeile iubesc florile. Toate acestea ar trebui să conducă la un aflux de bărbați mergând spre casă cu flori în mână.  Și totuși nu se întâmplă așa. Nu reușesc să înțeleg asta. Să fie oare pentru că femeile nu se mai bucură furibund atunci când primesc o floare? Să fie pentru că au crescut pretențiile și că gestul trebuie să fie cu zerouri multe? Să fie pentru că florile nu mai miros, sau pur și simplu sunt demodate? Ni se par oare prea banale florile sau suntem atât de ignoranți încât am uitat că cele mai frumoase lucruri sunt micile bucurii? Oare nu mai merită flori femeile din ziua de azi?

Când ai primit/ai oferit ultima dată o floare?

Cu o floare nu se face primăvară, dar se face o mare bucurie.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]