Spunem despre ceva că este important atunci când are însemnătate pentru noi, când are valoare. La fel spunem și despre cineva. Viața este o continuă selecție. O continuă separare a importantului de neimportant. Împărțim lucrurile care ne înconjoară: ne atașăm de cele importante și le neglijăm pe cele neimportante. Împărțim oamenii care ne înconjoară: îi stimăm pe cei importanți și îi excludem pe cei neimportanți. Întâmplările care se petrec sunt împărțite și ele. Dar cât de mult contează ca această încadrare să fie făcută corect?

Oamenii nu suferă atunci când pierd ceva. Oamenii suferă atunci când pierd ceva important. Fiecare om atribuie o importanță diferită lucrurilor. Unii au capacitatea să râdă la câteva zile după ce au pierdut o rudă, iar alții plâng după zile bune în care și-au pierdut gadgetul preferat. Nimeni nu poate fi acuzat de nimic. E foarte posibil ca un telefon să fie mai important ca un om, pentru cineva. Și nu puține sunt cazurile în care obiectele sunt mai importante ca oamenii. Sau sunt importante tocmai pentru că ne aduc aminte de niște oameni. Totul ține de modul în care privești lucrurile.

Considerăm oamenii din jurul nostru importanți sau neimportanți. Tot ceea ce spunem sau facem are o legătură strânsă cu modul în care îi privim. Ne dorim să arătăm celor pe care îi stimăm că merităm să fim stimați. Uneori am impresia că totul se rezumă la cât de bun te consideră cei pe care tu îi consideri buni. În fond, prea puțin ne pasă cum ne privesc cei pe care-i considerăm neimportanți. Părerea lor nu prea contează. Trei păreri pozitive de la trei oameni importanți pot cântări cu mult mai mult ca trei sute de păreri negative de la trei sute de neimportanți. Oare este corect?

Morala: E important să știi ce este important.