În lumea femeilor se vorbeşte cu iz feminist despre egalitatea dintre sexe. În lumea bărbaţilor se vorbeşte cu iz misogin despre superioritatea bărbatului. Cert este că diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt multiple, iar discuţia despre egalitatea dintre sexe nu-şi are rostul. Nu pentru că nu vreau eu să fie egalitate, ci pentru că pur şi simplu nu se poate. Nu în prezent. Nu încă. Asta-i realitatea.

Mulţi bărbaţi îşi arată superioritatea prin forţă. Cumva cred că este cea mai proastă interpretare a superiorităţii. Genetic, bărbaţii sunt mai mari decât femeile. Mai solizi, mai puternici, mai înaţi. Între animale este o lege firească. Cel mai mare îl omoară pe cel mai mic. Fizic, cel mai puternic supravieţuieşte. Dar acest lucru este strict valabil între animale, în junglă. Nu între oameni. Doar zic…

Mulţi bărbaţi-şefi au impresia că totul începe cu ei şi se termină cu ei. Motiv pentru care li se pare normal să facă avansuri subalternelor. Să ameninţe, să constrângă, să supună. Spre deosebire de cei care lovesc femeile, aceşti bărbaţi sunt conştienţi de ceea ce fac. Sunt periculoşi, sunt nişte animale inteligente care-şi plănuiesc atacul şi acţionează ca atare. Niciodată asupra unei specii puternice. Întotdeauna asupra uneia slabe. Mizerabil dar adevărat.

Poate că din punct de vedere statistic, femeile nu sunt tari la şah, matematică, astrologie sau fizică cuantică. Poate că nu sunt construite genetic să fie conducătoare, capi de familie, lideri de opinie sau pictori. Poate. Dar asta nu le face slabe. Aşa cum bărbaţii au anumite calităţi, femeile au altele. Aşa cum bărbaţii au anumite defecte, femeile au altele. Bărbaţii care interpretează aşa-zisa superioritate prin forţă fizică nu fac altceva decât să facă specia de râs.

Morala: Superioritatea fizică face diferenţa doar între animale. Nu între oameni.