Se spune că suntem prea săraci pentru a ne cumpăra lucruri ieftine. De cele mai multe ori lucrurile ieftine sunt corelate cu lipsa calității. Noi, ca popor, încă simțim adânc înrădăcinată ideea că lucrurile de calitate sunt scumpe, neapărat. Și mai avem una: lucrurile fabricate în România sunt de proastă calitate. Nu știu de ce, statistic vorbind, respingem în mod repetat produsele românești, în timp ce străinii aleargă după ele cu limbile scoase. Paradoxal? Ai putea spune și așa.
Reticenta asta pentru lucrurile fabricate in Romania conduce la cumpararea in exces a celor fabricate in strainatate. Asta nu este un lucru neaparat rau, dar noi il facem sa fie rau, din simplul motiv ca utilizam ca standard al calitatii tara de provenienta a produsului. Fara sa luam in seama ceea ce conteaza defapt. Calitatea ne scapa printre degete, multumindu-ne insa cu faptul ca pe eticheta scrie Made in Germany, sau Italy, sau Spain. Iar daca avem sansa extraordinara sa punem mana pe o carpa pe a carei eticheta sta scris Made in UK, dam jumatate de salariu pe carpa aia.
Deja ideea de Made in China nu mai este la moda, desi in trecut cine avea o pereche de tenesi chinezesti era regele cartierului. Acum nu, acum daca pe adidasii tai de marca scrie ca sunt facuti in China, sigur sunt niste falsuri. Cam asta este parerea majoritatii. Ce importanta are ca sunt cusuti perfect, ca pielea este de calitate superioara, ca piciorul nu transpira si asa mai departe, daca nu sunt fabricati intr-o tara cu renume, nu sunt de calitate. Made in China nu face un scuipat pe langa Made in US. De parca nu toate marcile posibile ar avea uzinele in Asia. Nu, nu, nu.
Am ajuns sa cumparam ultima speta de parchet laminat doar pentru ca este fabricatie Germania. Evident, la jumatate de pret ti-ai fi putut cumpara parchet romanesc, mai bun, mai frumos si mai trainic, dar de ce sa o faci? Cand poti sa platesti dublu pe cel mai prost, dar fabricat in Germania. Ne cumparam oale si tigai fabricate in Italia, de parca Italia a inventat smecheria in materie culinara. Super tigai made in Italia se vand iritant pe 250 lei in supermarcheturi, iar lumea se bate pe ele. Evident, la sfert de pret sunt tigaile la fel de bune, dar made in Romania. Nu se atunge nimeni de ele.
In tabacherii gasesti numai tutun de calitate, dupa cum se spune. De calitate pentru ca este importat fie din Ungaria, fie din Scandinavia, Franta, sau Marea Britanie. Dar de ce sa cumparam tutun din strainatate, la noi in tara nu creste tutunul? Ba creste, prietene, dar nu s-a oferit nimeni sa-l ambaleze in pachete sclipitoare care sa-ti dea un pumn in ochi din vitrina. Si poate nu s-a oferit nimeni sa o faca pentru ca stie ca acelasi tutun, dar de trei ori mai scump, din simplu motiv ca este ambalat in Franta, se va vinde de zece ori mai bine decat cel romanesc. Are sens sa mai demareze afacerea cu tutun romanesc?
Iata cum noi, consumatorii, tocam sistemul de productie romanesc intr-un mod sistematic. Prin natura noastra respingem tot ceea ce este romanesc. Acum am ajuns sa ne intrebam de ce nu mai produce Romania nimic. Dar oare daca ar produce, s-ar vinde? Tu! Pune-te tu in fata raionului cu imbracaminte de piele. Ai produse fabricate in Turcia, Bulgaria, Spania, Italia si Romania. Crezi ca te vei sinchisi sa te uiti macar la cele romanesti? Poate doar tu, dar restul nu. Bulgarii cumpara castraveti din Romania, ii ambaleaza frumos si ni-i vand inapoi la pret triplu. Noi cumparam pentru ca vorba aia, nu sunt ca astia romanesti. Si atunci problema este a producatorilor sau a consumatorilor? Ma mai gandesc.
Brand-ul bate calitatea.
