Trăim într-o lume oarecum bizară uneori; oarecum normală alteori. Cum nu vreau să vorbesc depre partea normală a lucrurilor, voi alege să vorbesc despre ce se întâmplă uneori. Ei bine uneori am impresia că sunt înconjurat de oameni super specialiști în toate. Nu neapărat practic, dar la nivel teoritic oamenii sunt doxă. Viața mi-a dat uneori ocazia să asist la niște discuții cel puțin senzaționale. La unele am și participat, însă la cele mai multe am fost doar martor. Nici nu-ți închipui câți superspecialiști în toate domeniile au roit în jurul meu uneori.
Foarte mulți au impresia că democrație înseamnă să-l pocnești pe lângă cel de lângă tine dacă nu îți dă dreptate. Să îl pocnești la propriu, sau la figurat. Ei bine eu nu sunt de acord cu ei. Dar asta nu înseamnă că vreau să pocnesc pe cineva și cu atât mai puțin că vreau să fiu pocnit. Dar nu pot să cred că un meșter zugrav este specialist în laptopuri și tablete. Nici măcar dacă are o brichetă Zippo. Pentru că avea. Una galbenă. Evident el considera că dacă poate recunoaște laptopul, având de ales între o girafă, un șifonier și un laptop, înseamnă că știe ce înseamnă memorii ram, plăci video, rezoluție și alte elemente din această sferă.
Era lansat într-o discuție argumentativă că laptopul este mai bun decât tableta. Știa și cum arată o tabletă. Pe aceasta a recunoscut-o din a doua încercare având la dispoziție o scrumieră, o tabacheră și o tabletă. Prima dată el a optat pentru tabacheră. Așa credea el că arată o tabletă. Dar era doxă omul. La fel ca paznicul de la mall. Care știa perfect ce înseamnă cumpărarea unui bilet de avion. Îi explica el unui client că toată afacerea este ceva putred in Danemarca. Aveți grijă că dacă nu vă da bilet aștia-i falși sigur! El, specialistul în ale afacerilor cu bilete de avion deghizat în paznic. Uneori se întâmplă exact ca în filme, fir-ar să fie!
Tot uneori am ocazia să aflu că nu știu ce inginer este expert în ceea ce privește serviciile poștale. A și amenințat-o pe doamna din spatele ghișeului că el nu este prost, doar e inginer. De parcă asta ar avea ceva în comun cu o procedură de la poștă. Dar are, dacă stai să te gândești că un profesor universitar îi învăța pe cei de la bancă procedurile bancare în timp ce vorbea cu ei la telefon făcând cu mâna la bancomat. Avea impresia ca băieții sau fetele din call-center îl puteau vedea. Era supărat pentru că nu era în stare să citească numărul bancomatului, iar cei din call-center nu reușeau să afle care dintre sutele de carduri ale domnului profesor trebuia blocat. Rămăsese în bancomat. Cardul, nu domnul profesor care-și agita mâinile spre umilul ecran al bancomatului întrebând dacă acum îl vede angajatul de la bancă cu care vorbea la telefon, explicându-i procedurile bancare.
Uneori, trecând pe lângă piață, am impresia că sunt cel mai nespecialist om de pe Pământ. Sunt înconjurat de oameni în fața cărora mai am puțin și execut o reverență. Prima, vânzatoarea de suspendabili specialistă în merchandising aranjându-i brazii unui patron de magazin care vinde brazi pe trotuar. N-avea cum să-i aranjeze suspendabilii, pentru că erau în piață. Să vezi ce cu patos învârtea brazii omului certându-l. Scoate-i mă p-ăia deși, pune-i față. Ia? Acum dă-i p-ăia mari la o parte! Scoate-i și p-ăia din spate dă tot! Așa! Păi nu vezi că stai de azi de dimineață și n-ai vândut nimic? Ascultă la mine! Ceva mai în față sunt băieții înalți care sunt specialiști în țigări. Le comercializează.
De cele mai multe ori uneori îi aud explicând diferența dintre filtrul nanotek1 și cel normal de Marlboro. Le explică potențialilor clienți cum se simte gustul în gură șefule, asta vream să zic. Amuzant este că majoritatea vânzătorilor de țigări ambulante nu sunt fumători. Dar sunt specialiști în calitatea unei țigări. Fumători sunt vânzătorii de telefoane mobile. Ambulanți. Alți specialiști. Încep să mă simt mic…
Specialitatea este specialitatea casei.
Acest uneori e cam adesea….:)
Uneori da, alteori nu :)
Ca si vecinul meu plutonier, care uneori lasa tot etajul fara curent – pentru ca el e electrician undercover cu experienta in panouri si sigurante :) Iar vecinul care avea pe bune experienta in asa ceva asista neputincios la activitatile plutonierului :)
Atot-specializarile acestea cred ca sunt o incercare de a compensa/masca sentimentul de ratare. Cand nu esti specialist la ceva anume (sau nu esti tocmai multumit de specializarea ta), iti indrepti cunostintele (fie ele si intr-un stadiu aproape nul) si dai sfaturi in toate domeniile – o lipsa totala de focusare a energiilor.
Dar oare de ce am evoluat noi, ca popor in sensul acesta? De ce am inteles noi viata atat de prost? :) Vorbesc de noi pentru ca aici ma invart majoritatea zilelor dintr-un an.
Da, poate masca faptul ca omul constientizeaza la un moment dat ca este pulbere. Si incearca sa urce de la minus infinit la plus infinit :) Prea brusc.
Cum s-a ajuns ca un intreg popor sa manifeste o astfel de caracteristica nu prea pot sa imi explic nici eu. Bine, e clar ca in interiorul granitelor, unele lucruri se transmit ca lepra. Dar de ce asta? Habar n-am. Sa fie evenimente istorice? Sa fie faptul ca romanii mai degraba s-au adaptat la altii decat la mediul fizic, sa fie nevoia de a dovedi mereu ceva – tot la istorie ma gandesc.
Sigur o fi vreo explicatie :)
Sigur ca este, dar nici eu nu reusesc sa-mi raspund inteligent la intrebarea si problema asta.
Cred ca este nevoia noastra de a dovedi ca suntem mai mult decat ceea ce cred altii despre noi.
Cred…