Fiecare generație are caracteristicile ei. Îmi place să compar generațiile, îmi place să descopăr asemănări sau deosebiri între ele. Sunt foarte multe aspecte ale vieții care fac generațiile să fie atât de diferite. Cei care au crescut cu V-ați ascunselea gândesc altfel decât cei care-au crescut cu guma Turbo. Cei care-au crescut cu guma Turbo sunt diferiți de cei care-au crescut cu jocurile Sega sau Terminator, care gândesc altfel decât cei crescuți cu internetul și cu smartphone-ul. Mă fascinează însă deprinderile celor care au gustat viața înainte de Revoluție, înainte de megapixeli și de quadcore-uri. Îmi plac obiceiurile pe care le au cei mai bătrâni, generația strângătorilor.
Debaraua plină de borcane și sticle m-a fascinat de când eram copil. Întotdeauna mă întrebam de ce stau zeci de borcane, întotdeauna goale, aranjate atât de frumos în rafturi. De ce ai mei niciodată nu aruncau sticlele, care sticle aveau raftul lor în debara. Cu ce scop se spălau toate o dată pe an și se rearanjau în debara? Parcă așteptam sfârșitul lumii, iar secretul supraviețuirii era deținerea unui număr cât mai mare de borcane sau de sticle goale. Neapărat ordonate și neapărat curate. Nimic nu se arunca, nimic nu se pierdea, totul se depozita.
Sertarul cu pungi era un loc sacru. Nicio pungă de plastic nu se arunca. Toate erau împăturite frumos și aranjate pe categorii. Cele mai mari dedesubt, date pe din două. Deasupra lor erau pungile de tip maiou. Și ele împăturite frumos, presate cu grijă. Peste ele veneau pungile mai mici, cele incolore, niciodată îndoite, drepte, frumoase și curate. În cealaltă parte a sertarului erau sacoșele de pânză, cele cu toarte. Dacă pungile erau bine îngrijite, sacoșele erau venerate. Se găseau rar, se făceau la comandă și nu erau gratuite, asta le făcea chiar prețioase.
Trusa cu scule avea locul ei în debara. Era o cutie imensă de lemn în care găseai orice. Pe lângă eternul ciocan, nelipsitul patent, ruginitul clește și eterna șurubelniță cu mâner roșu, găseai bucăți din prize arse, cuie îndoite, șuruburi, piulițe, șaibe, șmirghel, bandă izolatoare neagră de pânză, sârmă, un set de chei, practici orice. Resturi dintr-o broască ruginită, arcuri de diferite dimensiuni, o mistrie, un cancioc, toate conviețuiau în acest micromediu al trusei cu scule. Trăiam cu MacGyver în casă. Sentimentul pe care-l aveam când analizam conținutul cutiei era același: sfârșitul lumii poate să vină oricând, avem borcane, pungi și scule, suntem salvați!
Constat cu surprindere că multe dintre deprinderi nu au dispărut. Cunosc oameni care încă au o colecție impresionantă de borcane. Încă păstrează cu pasiune sticle și bidoane de plastic. Încă aranjează grijuliu pungile de plastic într-un sertar și încă păstrează fiecare șurubel într-o cutie veche pe balcon.
Sfârșitul lumii se încăpățânează și nu vine, dar oamenii încă se pregătesc pentru el.
De ce cu surprindere? Si eu am sertar cu pungi (e drept, nu frumos impaturite), am rafturi cu borcane pentru programatele dulceturi si zacuste. La scule nu o sa ma refer aici, ca nu e departamentul meu. Dar exista un sertar in care se aduna, asta stiu sigur. Cand aveam bani suficienti cat sa cumpar ce imi trecea prin cap…putin imi pasa de pungi, iar borcanele le aruncam. Poate ca nu tine numai de mentalitate, ci de economie…
Sigur, de la economie porneste totul, cred eu. Combinata cu teama de neajuns. Nu am absolut nimic cu cei care strang. Ai mei fac la fel. Si am spus ca stimez generatiile vechi. O spun pe bune :)
Imi place tot ce citesc la tine pe blog Razvan, dar daca as face un top al articolelor, pentru mine acesta ar fi best of. Felul in care ai recreat atmosfera… excelent!
Este ceva mai pentru 25-35 asa :)
Mie din cand in cand mi se mai face dor de atmosfera anilor trecuti. Unii spun ca asta este semn de imbatranire, dar cata vreme ma simt pustan, sunt ok.
Diana, ma bucur ca ti-a placut. Totul a pornit de la o buna partida de ras cu Ioana…ne aminteam cu drag despre comportamentul asta nostim de tip harciog. Furnicuta strangatoare :D
Detalii privind partida de ras sau de sex? :))
Alin, pune-ti un film porno, da-ti doua palme…sus, jos, unde vrei si revino-ti.
Razvaaaaaan, pai si restul articolelor carei grupe de varsta se adreseaza?, :)))) cat despre harciog, cel mai bine este sa locuiesti in casa unuia :)))
Cateva sunt <25, altele sunt >35, dar sunt convins ca deja te-ai prins. In mintea mea de economisto-marketingist stiu exact ce articol va prinde si la cine :)
Si mai stiu ca si tu stii despre ale tale cam aceleasi lucruri.
Da, este foarte bine sa locuiesti in casa unui harciog. Intotdeauna ai solutie pentru orice, incepand cu teava sparta si terminand cu un borcam mic pentru mirodenii. I know, I know :)
Hihihihi, eu am minte de jurist, incerc sa iau cat mai multa distanta!
Mie mi se pare ff interesanta continuarea ideeii de a compara generatiile, adica de a incerca a gasi carcteristic si pt generatia strabunicilor, bunicilor, parintilor, a noastra si chiar sa visam la caracteristicile generatiei care se naste acum in spatiul majoritar vorbitor de lb romana, de ex a fetitei lui Cronicariu, sau a altora care au acum copii mici. Desigur putem cere si opinii de la bloggeri de varste mai mici sau mari decat noi cu 1/2 generatie sau chiar de varsta parintilor nostri,sau chiar si a unor bunici. Despre strabunici putem intreba parintii si bunicii, ca totusi ei au o sansa sa-i fi cunoscut mai bine decat noi. Zau, acum cativa ani un jurnalist american a scris o carte numita The Greatest Generation, si era despre generatia de americani care avusese asa cca 20-30 de ani pe la vremea celui de-al doile razboi mondial, desigur din punct de vedere al culturii americane, si una din caracteristicile acelei generatii era si frugalitatea, multi aducandu-si bine aminte de anii depresiei de dinainte de razboi, fie cand fusesera ei copii, sau si de la parintii lor, desi nu era numai asta desigur, erau si alte caracteristici. Dar mie mi-a placut asa ideea aia, chiar daca acea carte se uita cu nostalgie mai mult in urma, dar asta era si normal deoarece acel jurnalist avea si el o varsta acum era in prag de pensie, plus desigur fusese martor ca jurnalist si la generatiile de dupa aceea. Insa mie mi-ar place sa gasim caracteristici pozitive, (hai, isi negative, dr nu numai intr-un sens adica), si pt generata actuala, plus chiar sa avem imaginatia de a ne gandi la caracteristicile generatiei viitoare, nu neaparat numai din punctul de vedere al spaimelor sau nemultumirilor, dar si al sperantelor desigur.
Si mie mi-a placut acest articol, desi m-a dezamagit putin ca s-a oprit intr-un sertar, pt ca voiam sa citesc si despre alte lucruri, insa desigur si un sertar poate contine o comoara si poate fi chiar ff informativ, dar asa voiam parca o serie intreaga de articole, daca tot incepusesi sa amintesti despre mai multe generatii, una dupa alta !!
Am foarte multe de scris pe tema asta, si am mai scris, intr-un fel sau altul despre asta. Imi vin in minte cel putin doua articole:
Suntem copii
Le voi spune ca sunt
Sunt multe, foarte multe de spus pe tema diferentelor. Pe mine intotdeauna m-a fascinat modul in care se distrau parintii mei, de pilda, cand erau mici. Si nu-ti ascund faptul ca mie-mi placea mai mult distractia veche, mi se par mai interesante jocurile copilariei de acum 20-30 de ani. Acum parca prea e totul megapixelat :)
Am zâmbit citind articolul tău. Mi-am adus aminte câte chestii am „reciclat” în decursul anilor. În facultate niște sacoșe de plastic pe care le adusese viitorul (pe atunci) meu soț din Grecia. Le păstram cu grijă și le foloseam doar „de bune”, să ne ducem în ele caietul pentru școală. Mai târziu spălam pungi de plastic și le uscam cu grijă ca sa avem în ce ne pune pachet pentru la serviciu, iar niște ambalaje de cadouri, în care fuseseră împachetate daruri de la o prietenă din Elveția, au făcut înconjurul grupului nostru de prieteni la aniversări. Timpul a trecut și am devenit oarecum neatentă la lucrurile astea și risipitoare. Și îmi pare rău. Nu sunt eu o mare ecologistă, dar uneori mă gândesc câte resurse ar putea fi economisite dacă am fi mai atenți la unele lucruri.
Cât despre generații… mai depinde și de om. Cunosc mulți tineri mai bătrâni decât mine. :)
Daaa, uite, de hartia pentru impachetari sau de pungile de cadouri am uitat. Pentru ca si hartia aceea speciala si pungile de cadouri aveau locul lor. Loc foarte, foarte important :)
Da, multi neri sunt prea batrani, ai mare dreptate.
Frumos abordat. Sunt curios ce ne-ar raspunde bunicii la intrebarea : „Ce faci cu 1240 de cuie ruginite si indoite intr-un borcan cand la magazin iti iei 200 de bucati la 5 lei? ” sau ” Pungile de plastic ti-ar aduce un profit de cam 500 de lei daca le-ai da la plastice, dar sunt sigur ca stau bine acolo unde sunt!”
Nu cred ca e vorba de socialism vs capitalism. E vorba de penurie, pt ca poti avea atat penuriie cat si abundenta in ambele sisteme, (desi ma rog nu asa pe termen ff lung pt totodeauna, desi se pare ca sist capitalist poate asigura poate o perioada de abundenta si/sau crestere ceva mai indelungata, insa nu e ferit de crize, iar sist socialist merge destul de bine, daca se reduce drastic populatia si populatia e mentinuta cat de cat omogena, ceea ce s-a incercat s sub stalinism, desi desigur nu e asa etic sa reduci propria populatie in halul ala, (nici populatiile altora desigur, ca atunci intra la crime de razboi).
@Serghei
Bunicii in mod cert vor debita idei legate de bani si de chibzuinta. Pentru ca ei, prin definitie, sunt oameni cu un spirit de economie deosebit de dezvoltat.
Si nu uita ca au trait vremuri grele, vremuri care si-au pus amprenta adanc pe modul lor de a gandi.
@Rudolph
Cred ca ai perfecta dreptate.