Sunt 31.530.000 de secunde într-un an. Într-o secundă sunt o mie de milisecunde; un milion de microsecunde; un miliard de nanosecunde. Singura legătură existentă între nanosecundă şi an este schimbarea. Universul, de la atom la galaxie, reprezintă un flux permanent. În fiecare nanosecundă Universul se modifică, se schimbă. Oamenilor, în schimb, nu le place schimbarea. Ne luptăm cu ea în fiecare secundă pentru că ne sperie. Ne place să creăm iluzia unei stări de statornicie. Aşa interpretăm noi siguranța.

În fiecare secundă ne dorim să credem într-o lume liniștită. Dezechilibrele ne sperie. Ne sperie războiul, uraganul, inundația, cutremurul. În general ne cam sperie schimbările bruște, motiv pentru care suntem reticenți la schimbare. Vorbim despre părerea generală a oamenilor, pentru că există şi cazuri în care schimbarea este cel mai bun lucru care se poate întâmpla. Sau singurul lucru care poate aduce siguranța. Vezi câștigurile la loto. Şi aceste schimbări se produc în aceeași nanosecundă. Tragerea la sorţi este tot hazard, haos.

Oamenii construiesc o lume în care să se simtă liniștiți în prezent. Dar cel mare paradox rămâne acelaşi. În momentul în care înţelegem prezentul, acel prezent devine trecut. Reticenţa la schimbare poate fi explicată într-un fel sau altul de trecut. Ne place să ne ataşăm de amintiri, dar care ar fi motivul pentru care o facem? Amintirile ne oferă siguranță, de cele mai multe ori. De ce? Poate tocmai pentru că singurele aspecte ale realității care nu pot fi schimbate sunt amintirile.

Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.