Iadul alb. Zăpada ucigaşă. Apocalipsa albă. Moartea îngheţată. E sfârşitul lumii. A venit iarna şi în România ninge şi bate vântul. În ultimii ani chiar am dus dorul zăpezii. A nins parcă mai puţin ca în vremurile copilăriei, dar e foarte posibil să mă înşel. Cert este că după aproape două luni de iarnă calendaristică, a nins, în sfârşit. Şi pentru că neaua reprezintă un eveniment spectaculos, unic şi uneori ucigător, massmedia a innebunit. Toate, dar toate ştirile încep şi se termină cu catastrofa pricinuită de umilul omăt.

Pe un fundal muzical desprins parcă din Ziua Independenţei se prezintă cadre rupte din Noaptea morţilor vii. Oamenii de bine care au ales să se plimbe cu maşinile pe viscol au rămas înzăpeziţi pe autostrăzi. Maşinile sunt blocate pe şosele, iar oamenii îşi aşteaptă cuminţi sfârşitul, captivi între fiare. Cei mai curajoşi au părăsit habitaclul maşinii în căutarea hranei, dar  îi vedem cum se târăsc acum încercând să scape de zăpada ucigaşă. Sunt mai mulţi reporteri decât victime, dar ce mai contează? Cu microfoanele pătate de zăpadă ne spun că ninge şi că bate vântul. Cad, se ridică, se scutură şi îşi reiau ideea: ninge cu zăpadă ucigaşă, bate vântul morţii. Suntem terminaţi.

La malul mării altă nenorocire. Din cauza vântului morţii, care bate cu peste 90km/h, s-au format valuri ucigase. Mari, reci şi însetate de sânge uman, se pare. Bineînţeles că nu-i nici ţipenie de om pe faleză, pentru că indiferent cât de proşti îi cred unii, oamenii stau în casă la umbra paharelor de vin, producţie proprie. Dar cum unicul fenomen de formare a valurilor nu are voie să treacă neobservat, apare o reporteriţă. Care transmite fix de pe malul Mării. Îndesându-şi capul între umeri, trăgându-şi cu stânga gluga pe ochii mijiţi ne iluminează: din cauza vântului s-au format valuri care nu permit vaselor să părăsească portul. Valuri ucigaşe, bineînţeles.

Pe şoselele naţionale este iadul pe pamant. Ignorând avertismentele poliţiei, oamenii de bine care au ales să-şi viziteze rudele au rămas înzăpeziţi. Urlă, plâng şi mor cerşind ajutor. Fiind întrebaţi care este motivul pentru care au ignorat panourile mari cu „Trecerea oprită”, mulţi cetăţeni se scuză aruncând-o p-aia cu aveam o treabă importantă de făcut. Dar ce să vezi, Dacia Logan care nu merge nici pe asfalt aşa cum ar trebui, a cedat pe zăpada ucigaşă de un metru. Sigur, nu aveau de unde să ştie asta, săracii oameni.

Ninge şi bate vântul, fenomene meteorologice normale, sigur. Însă nici normalitatea asta nu prea mai este ce a fost. Acum la prima ninsoare au paralizat oraşele, autorităţile locale au dispărut, CFR a murit, avioanele au rămas la sol şi autostrăzile au devenit capcane ale morţii. De ce? Pentru că iarna şi capriciile ei…

Morala: Nu zăpada este ucigaşă, ci impotenţa oamenilor.