Răzvan Ianculescu
Dincolo de faptul ca ideile lui sunt de o originalitate ce depaseste deseori mintea si rationalul oricarui om, ideea lui din “Misery” ma zapaceste si astazi. Cartea asta as citi-o de 100 de ori daca as avea timp si as descoperi de fiecare data ceva nou. Are un stil nebun de a lasa cititorului libertate deplina sa isi construiasca personajele. Iata cum se prezinta cartea: doua personaje, un barbat si o femeie intr-o casa. Atat
Timpul, acest mister cu care deja ne-am obişnuit, trece ireversibil. Sau nu neapărat. Cert este că înapoi în timp nu a reuşit nimeni să călătorească. Fizic vorbind. Marele nostru avantaj este că avem o memorie vastă, care ne poate purta înapoi în timp oricând, nu oricât. Acelaşi salt, la nivel ideologic, îl putem executa în viitor. Ne putem imagina cum va arăta viitorul peste x ani. În viitor vreau să te plimb astăzi cititorule. Mergem
Am visat neîncetat când eram în comă. Fel de fel de imagini se topeau una din alta, concurând pentru centrul ringului de circ. Am visat o fermieră încălzind apa pentru baie. Am visat sângele din pântecul mamei. Am visat braţele flasce ale bunicii muribunde, împingându-mă spre cerul azuriu. Am visat temple budiste în apropierea unor râuri de munte cu apă rece. Am visat-o pe vecina mea din copilărie vândută de mamă pentru droguri. Am visat furnalul
Ştiu că vă era dor! Ei bine, sunt aici şi sunt mai speciale ca niciodată. Genialele căutări Google care au avut ca finalitate accesarea blogului, s-au întors. Ediţia a zecea! Veţi remarca probabil că de la ediţie la ediţie căutările Google sunt tot mai dubioase. Mă întreb ce se va întâmpla peste câţiva ani, ce expresii vom ajunge să comentăm? Nu are sens să ne gândim, mintea noastra nu pătrunde atât de adânc. Până atunci,
Oamenii au fost întotdeauna fascinaţi de viitor. Ce ne rezervă viitorul? Ce se va întâmpla peste câţiva ani, peste câteva luni, săptămâni sau chiar şi zile? Nimeni nu a reuşit niciodată să călătorească în viitor. Există totuşi oameni care au viziuni ale viitorului, profeţi, ghicitori, mediumi şi asa mai departe. Prea puţini însă şi cu prea puţine informaţii cu adevărat preţioase. Ce s-ar întâmpla dacă toată populaţia Terrei ar avea o viziune a supra viitorului?
Timpul m-a fascinat încă de când eram copil. Trecerea lui, ireversibilitatea, sau percepţia oamenilor asupra sa. Fascinant (despărţit în silabe)! Se pare că nu sunt singurul fascinat de acest aspect. Mai sunt câteva milioane de oameni. Foarte mulţi au încercat de-a lungul istoriei să cerceteze călătoria în timp. Nu cred ca are sens să înşir motivele acestei cercetări. Mai devreme sau mai târziu ne vom întreba retoric: ce ar fi fost dacă nu făceam ce am
Suntem cu toţii în căutarea acelei fiinţe unice care va aduce în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte. Iar dacă nu reuşim să o găsim, nu ne rămâne decât să sperăm că ne va găsi ea pe noi…Nu ştiu dacă ar trebui să ne considerăm norocoşi că am găsit-o. Poate este mâna destinului, iar noi, pioni anonimi pe imensa tablă de şah a lumii, nu avem niciun merit că am găsit-o. Sau poate tocmai tot
Asculta-mă! Când au început jocurile, oamenii au spus că erau spectacolul cel mai grozav, pentru că niciodată nu mai existase ceva asemănător. Dar nimic nu-i original. În Roma, gladiatorii făceau acelaşi lucru. Ba mai există şi un alt joc. La poker, mâna cea mai bună este chinta royală de pică. Iar pokerul cel mai dur este cu patru cărţi pe faţă şi una în mână. Pe mărunţiş oricine se poate distra cu jocul ăsta. Cu