Viața ca un bal mascat. Sinceritate

Dacă ești sincer înseamnă că exprimi întocmai ceea ce gândești. Înseamnă că nu ai gânduri ascunse și că acționezi fără prefăcătorie. Definiția o poate citi oricine în dicționar. Sinceritatea este întotdeauna privită ca ceva pozitiv. Este o calitate pe care o au doar anumiți oameni. Ne place să spunem despre noi că suntem sinceri, deși suntem perfect conștienți că nu este adevărat. Ceea ce înseamnă că nu suntem sinceri. Sinceritatea este o chestiune legată de context. Nimeni nu este sincer. Și-atunci ce este sinceritatea?

În momentul în care spui exact ceea ce gândești îți asumi un risc. Uneori mai mare, alteori mai mic. Oricât de mult ne-am dori să fim sinceri, viața nu ne permite asta. Într-o societate care cere oamenilor diplomație și bun-simț este imposibil să fii sincer mereu. Sigur, poți fi sincer în anumite circumstanțe; poți fi sincer cu anumiți oameni, sau cu propria persoana. În același timp poți să fii prefăcut în alte circumstanțe, poți să minți alți oameni sau chiar pe tine. Orice moment de sinceritate își are momentul pereche de lipsă de sinceritate.

În mod cert, niciun adult nu se poate lăuda cu faptul că este sincer. Este pur și simplu imposibil să exprimi întotdeauna ceea ce gândești, iar dacă ai putea s-o faci, sigur ai sfârși prin a fi exclus, urât sau internat într-un sanatoriu. Imaginează-ți cum ar fi dacă ai da frâu liber tuturor gândurilor tale în fața unui ghișeu după ora petrecută la coadă. Cum ar fi dacă ai fi sincer cu polițistul care-ți dă amendă. Oare cum ar arăta viața dacă toți oamenii ar fi sinceri? Poate că la început lucrurile ar merge mai greu, dar ne-am putea obișnui, cu timpul. Sau poate nu.

Apreciem sinceritatea dar nu ne dorim ca oamenii din jurul nostru să fie sinceri mereu. Nu suntem pregătiți ca oamenii din jurul nostru să spună întotdeauna exact ceea ce gândesc. Nu suntem pregătiți să aflăm toate gândurile celor care ne înconjoară. În același timp nu suntem pregătiți să spunem întotdeauna tot ceea ce gândim. E ca un bal mascat. Le arătăm celor din jurul nostru doar ceea ce vrem. Iar cei din jurul nostru fac la fel. Ambele părți sunt conștiente, dar ne place balul. Viața funcționează perfect în ritmul ăsta. Din când în când ne place să ne dăm măștile jos, dar sub prima mască se afă alta, iar sub a doua alta, sub a treia alta și tot așa…

Sinceritatea este o minciună îmbrăcată frumos.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
iulie 19, 2013

Etichete: , , , , , , , , ,
  • Sunt multe intrebari,dar si cateva concluzii in gandul sau disertatia ta despre sinceritate.Nu pot sa spun ca nu ai dreptate desi as vrea.Cred ca sunt oameni atat de luminosi incat sa nu injure cand li se face o nedreptate,sau le sunt blocate niste cai,insa eu nu sunt unul dintre ei.Am fost luat odata la politie pentru ca am luat apararea unei femei pe care niste politisti in exces de zel,au cam violentat o,as face acelasi lucru ori de cate ori as intalni situatii similare_asta desigur nu ma face de o sinceritate maxima,exista instinctul de conservare.Sinceritatea iti impune sa nu faci nici un compromis,insa e aproape imposibil.Cine poate sa ramana singur toata viata?_viata in doi impune multe compromisuri.

    • Viata intre oameni impune multe compromisuri. Sa zicem ca in doi mai e cum mai e, dar viata nu prea se rezuma la doi, indiferent cat de tare si-ar dori unii.
      In contextul sinceritatii, compromisul devine sinonim cu minciuna. Altfel spus, lipsa de sinceritate. Este adevarat insa, eu vorbesc despre sinceritate in forma sa bruta, legandu-ma de definitie si atat.

    • Uneori sunt adevaruri despre tine pe care nu le poti spune ,nu pt.ca ti ar murdari imaginea sau te ar urati,si pur si simplu pentru ca sunt amintiri care dor,sau sunt anumite detalii din viata ta pe care ti le rezervi pt a creea ceva sau pur si simplu vrei sa ramana doar ale tale,nu cred ca inseamna sa fii nesincer.In chestia cu mastile e ceva adevar dar nu cred ca tu esti asa si nici eu. Dincolo de scena si actorii,indiferent cate personaje ar fi interpretat in viata lor,revin la sine desi adesea,avand in vedere ca suntem oameni,si reactionam similar in multe situatii,e foarte greu. La ce ar servi cuiva sa stie ca eu am renuntat la viata mea sa am grija de mama,ca e bolnava si n am alternativa.?

      • Atunci cand am vorbit de masti, am vorbit la modul simplu, nu peiorativ. In realitate, eu cred cu tarie ca asta facem. Adica eu iti arat tie doar ceea ce vreau eu ca tu sa vezi. Atat si nimic mai mult. Faptul ca sunt mai mult sau mai putin deschis, este adevarat. Dar de principiu, atunci cand interactioneaza doi oameni, fiecare arata doar ce vrea el.
        Ai dreptate, nu ar folosi nimanui, poate, dar conform definitiei din dictionar, cam asta ar insemna sa fii sincer.

        Raman la parerea ca oamenii sunt sinceri doar episodic, iar sinceritatea este un concept care tine doar de modul in care cantaresti lucrurile.

  • Nu mi serveste si mai mult decat atat toti vor crede ca ma dau erou. Fac tot ceea ce faceam inainte de popas,dar pt mult mai putini bani. Pe cineva drag nu l poti inlocui cu nici o comoara si orice as fi dobandit,nu m as fi iertat niciodata de n as fi facut acest popas. Pentru mine conteaza mai mult sa nu mi alterez eu sufletul si imaginea despre mine decat imaginea mea in ochii celorlalti,fie chiar din familie. Cred ca sinceritatea porneste dintr un soi de egoism sau mai degraba din iubire de sine_vorba lui W. Huston”learning to love yourself this is the greatest love of all”.Cand ajungi sa ai neajunsuri,frustrari,ai esuat sentimental,ai renuntat la ceva ce ti aducea succes(stima de sine)si prosperitate,chiar de iubesti oamenii nu mai cantareste mult imaginea ta in ochii lor si ti ramai fidel.

  • Am spus ceva despre compromisuri si am gresit. Razvan,aveai dreptate cand spuneai cu alte cuvinte ca a face compromisuri nu nseamna sa fii nesincer decat in anume contexte,si eventual cu tine insuti. Nu se poate trai fara compromisuri decat poate la marginea societatii,sau retras in grote. E important sa ti le asumi. Distractie placuta tuturor!

    • Si eu sunt de exact aceeasi parere. Fara compromisuri nu prea avem cum sa vorbim despre interaciune intre oameni.
      Nici cei mai inalti clerici nu se accepta total. Si ei se prefac, se mint sau isi ascund adevarul/anumite ganduri.

  • Eu cred ca nesinceritatea fata de altii nu e asa de potential de grava, (desigur daca nu e facuta cu scop expres de a face rau altora, ca atunci desigur ca e imorala), ca nesinceritatea fata de sine insusi, cred eu. Desi desigur mintindu-ne pe noi insine ne putem simti momentan asa mai bine, in caz ca fusesem traumatizati sau speriati de ceva. Dar daca nu am fost traumatizati de nimica, si tot ne mintim asa de sport, sau din rasfat prea mare, zau, cred ca nu e prea recomandabil.

    Cat despre relatii, compromisuri etc, cred ca nu e asa de mult nevoie sa minti activ, cel mult e nevoie sa stii cand sa-ti tii gura, fie ca esti barbat sau femeie, sau daca nu ti-ai tinut-o, macar sa stii cum sa-ti cer frumos iertare in mod social civilizat, in caz ca vorbele tale au avut consecinte nasoale pt alti oameni posibil vulnerabili la diverse cuvinte, (cu care ar fi trebuit sa stii inca de la inceput sa nu te asociezi oricum, desi ma rog, poate ai facut-o in sarcina de serviciu ca poate esti politician, si atunci intr-adevar trebuie sa te asociezi cu tot felul de oameni, inclusiv din aia asa mai vulnerabili la cuvintele altora), dar mai ales sa stii sa iti asumi raspunderea si sa accepti consecintele vorbelor tale pe umerii tai ca un om matur, nu sa dai vina pe Gigel, pe Basescu, pe papa de la Roma, pe Facebook, pe mama,pe societate, pe comunisti, pe securisti, etc., ca te-or fi spalat pe creier de gandesti asa cum gandesti sau ca zici chestiile pe care le zici, etc.

    De ex mie mi-a scapat sa ii zic lui Anneline ca m-am gandit la un alt tip in timp ce faceam dragoste cu ea, desi stiam ca in primul rand ar fi trebuit sa evit sa ma gandesc la altcineva, si in al doilea rand ca nu avea nici un rost sa fiu atat de sincer, insa efectiv ma simteam asa de vinovat de incalcarea primului principiu, incat am simtit nevoia de o confesiune, am simtit nevoia sa ma spovedesc, si efectiv eu ma spovedesc mai usor fata de femei, daca chiar am ceva pe suflet, si daac tot era acolo, plus a e de o bicei o persoana care indeamna incredere adica sa ii spui fara probleme ce ai pe suflet, ca nu te va judeca asa aiurea, (sau ma rog, asta e impresia pe care o am eu despre ea), pur si simplu i-am zis, desi NU era DE LOC social recomnadabil ca eu sa ma astept la psihoterapie din partea ei asa total aiurea, plus cu potentiale consecinte de intristare pt ea. Din fericire am facut-o sa rada, (dar asta e desigur pt ca ea nu ma iubeste ci doar ma foloseste asa ca unfel de jucarie), si mi-a zis ca si ea s-a gandit la altul in timp ce facea dragoste cu mine, si inca si nu in mod de fantezie semi-involuntara, dar asa chiar mai activ comparativ ! Si cum radea de se prapadea in clipa aia, nici nu am mai indraznit sa o intreb in ce fel ma comparat, dar acum stau si ma framant de ieri ca sa aflu in legatura oare cu ce parametri m-o fi comparat…zau, nu era mai bine sa-mi fi tinut gura si sa nu ma fi spovedit aiurea desi ma simteam vinovat, mai bine mergeam la o biserica la un lucrator bisericesc profesionist, ca aici sunt si de sex feminin si eu ma spovedesc mai usor fata de femei oricum, ca daca ar fi un preot de sex masculin caruia sa ma spovedesc, zau, m-as simti oarecum jenat de el, plus poate nici nu as indrazni sa-i zic ce vreau sa zic ca sa nu isi faca o parere proasta despe mine, pe cand maj femeilor au deja o parerea cam proasta sau oricum nu optima asa 100 % despre mine, ma accepta ca fiind deficitar, asa ca fata de ele nu ma simt asa de obligat sa apar prea perfect.

    • Iti impartasesc total ideea legata de nesinceritatea fata de sine.

      Legat de compromisuri, sunt de aceeasi parere cu tine, dar conform definitiei, esti sincer atunci can nu ai ganduri ascunse. Acum daca urmam acceeasi logica si negam, obtinem opusul. Adica daca ai ganduri ascunse inseamna ca nu esti sincer :) Cand nu esti sincer inseamna ca minti, intr-un fel sau altul.

      Da era mai bine sa-ti tii gura, adica sa fii un personaj mai din povestea cu balul mascat :) Eu nu am zis ca este bine sau faptul ca avem masti. Uneori e bine, alteori nu prea.

  • Pingback: Ce este fericirea?
  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *