Ieri mi-am propus ca azi să funcționez cu foarte puțin combustibil. Să nu-mi pese şi să nu mă enervez deloc. Să fiu calm, răbdător şi atent doar la ce mi se pare mie important. Şi mai calm, şi mai atent. Azi îmi doresc să pot să nu mă las influențat de nimic din exterior. Cu o singură excepție. Am permis Soarelui să mă determine să zâmbesc, dimineață, atunci când am ieșit din casă. Azi am râs doar atunci când am simţit. Azi nu am mai zâmbit de complezență. Azi am încercat să fiu serios şi am constatat că cei din jurul meu m-au considerat supărat. Curios, oamenii serioşi sunt supăraţi?
Azi n-am mai alergat să prind verdele la semafor. N-avea sens, pentru că azi nu m-am mai grăbit, azi trebuie să consum puţin. Clădirea de birouri rămâne tot acolo indiferent de ora la care deschid eu uşile. Azi n-am traversat printre maşinile staţionate între semafoarele de la Piata Sudului. Azi am aşteptat (ca un pensionar) verdele la semafor. Cuminte, alături de ceilalti. Am traversat încet (ca un pensionar). Am realizat că dacă nu te grăbeşti nu apuci să traversezi pe verde. Se face roşu între timp, riscând să fii ucis legal pe trecerea de pietoni. Azi nu s-a întâmplat, dar şansele rămân.
Azi nu l-am mai înjurat în gând pe cel care a inventat sacoşele cu roţi. Şi nici pe cei care le-au tras cu ură peste adidaşii mei albi în goana lor nebună către autobuzul deja pierdut. Azi nu am mai râs de cei care vând zilnic tigări de contrabandă. Care, deşi nu sunt fumători, dau sfaturi legate de calitatea ţigărilor. Azi n-am mai analizat nici oferta de lalele încercând sa elaborez o strategie pentru a obţine cel mai mic preţ. Azi am considerat că preţul cerut este corect. Doar azi. Am trecut mai departe indiferent. Azi s-au scumpit şosetele. Cinci la o sută este istorie, trăiască patru la o sută. Tot azi am realizat că vânzătoarele ambulante care sunt mai aproape de gura de metrou au preţuri mult mai mari şi imposibil de negociat. Căpşunele costa 7.5 lei lângă gura de metrou şi 5 lei la 15 metri mai în spate.
Azi am aşteptat liftul fără să mă întreb de ce coboară tocmai cel de la etajul IV, iar cel de la I refuză să vină. Azi nu m-am uitat la ceas decât de două ori. O data la 10:00 şi a doua oara la 12:00. Azi am servit o amandină la desert. Azi nu mi-am numărat banii din portofel şi nu mi-am făcut niciun plan. Azi nu am mai fumat dimineaţă la cafea şi am aflat astfel că nu se moare din asta. Azi vreau să le las pe toate să vina de la sine. Azi vreau ca lumea să fie aşa cum vreau eu să fie.
Socotește fiecare zi o viață.
măi.. și eu îmi propun asta în fiecare zi… și tot în fiecare zi nu-mi iese :))
Mie-mi iese uneori. Azi mi-a iesit. Dar azi nu este inca gata :)
Interesant :-)
Iar in cele din urmå cu ce concluzii te-ai ales? Meritå så fi mai bun, råbdåtor, iubitor… fatzå de tine insutzi sau a semenilor tåi?
M-am ales cu o zi calmă si cu energie pastrata. Nu stiu dacă merită sau nu, dar am dormit beton :)
Liniștea și calmul sunt întotdeauna pentru tine maI întâi. Abia după pentru cei din jurul tău.
Pe termen scurt, zilele de acest fel sunt relaxante, dar sa te comporti mereu atat de „corect” poate fi plictisitor, iti poate lasa impresia ca nu traiesti cu adevarat. ;)
De-asta e bine să-ţi alegi din când în când o astfel de zi. Nu mereu. Azi deja am consumat dublu faţă de ieri şi este dimineaţă încă :)
Aşa este, este oarecum plictisitor. Dar din când în când e bine să mai trăieşti şi plictisitor şi să nu mai arzi atâta energie…
Foarte calm articolul acesta. Parcă și eu m-am calmat citindu-l.
Da postul de joi? Ce-ai făcut cu el?
Are, are această capacitate.
Sincer, articolul de Joi l-am băut cu un prieten vechi.
Promit să nu se mai repete :)
„Adidasii mei albi” – noticed today! :-)
Frumos articol.
Toti sunt albi, am si eu fixurile mele :)
Multumesc, te mai astept.
O zi liniștită. Ce bine că reușești, măcar din când în când. Eu iubesc zilele astea, mereu îmi spun că le voi crește cumva frecvența, dar apoi uit…
(e unul dintre articolele mele preferate, din cele scrise de tine. Nu știu care sunt celălalte, dar așa simt, că e unul dintre cele preferate. Ai scris tare frumos!)
Uneori mai scriu si frumos :)
A fost o scriitura lejeră într-o zi lejeră. Constat cu uimire şi plăcere că cititorii se calmează atunci când o parcurg, ceea ce nu poate decât să mă bucure.
Enjoy!
Hihi, da, în general scrii interesant. Articolul de față e frumos tocmai datorită calmului pe care îl induce, cred că avem toți nevoie de câte o doză de calm :)
Macar o data pe saptamana.
doar citind postarea asta parca m-am linistit…..:)))
Se pare ca asta a fost efectul general. Din cand in cand si eu o recitesc. Dar nu pentru ca sunt mandru de ea neaparat, ci pentru ca are efectul asta de calmare :)