Stapanul timpului zâmbi pe sub barba ce-i acoperea jumătate de față și tot gâtul. Într-un minut pot să mă gândesc la modul în care va decurge o perioadă lungă de timp. Într-un minut pot să mă gândesc la toate evenimentele posibile dintr-o zi, fiecare acțiune calculată pe timp. Nu este genialitate, cred că ar putea să o facă oricine. La momentul actual, oamenii care nu își calculează timpul sunt priviți destul de ciudat. Toată lumea alocă timp calculării timpului. Uneori puțin; alteori mai mult. Într-un fel, lipsa totală de interes asupra orei, a datei, a anului în care trăiești, te pune undeva în afara a ceea ce oameni numesc societate.
Calculul timpului este ceva la fel de normal precum respirația. Ne putem plimba uneori cu mintea pe axa timpului în mod firesc și natural. Nu fac niciun efort. Mă plimb, la fel ca tine, foarte usor; înapoi, atunci când îmi amintesc lucruri; înainte, legând asta de un eventual plan.
Într-un minut pot să îmi derulez în minte o perioadă întinsă de ani, așa cum ziceți voi. Decenii, secole, milenii, mai zic? Toate condensate, cunoscând absolut tot ce mă interesează. Tot. Simt, trăiesc fiecare moment de timp care a fost. Asta îmi răpește uneori câteva secunde. Încep să îmbătrânesc. Stapanul timpului zâmbi. Puteam mai mult în…trecut. Dacă mă gândesc adânc în viitor, aș putea condensa o perioadă lungă de timp, ca plan. Să te naști cu control asupra timpului pare ciudat la început; să știi de fiecare dată în cât timp se vor întâmpla toate lucrurile. Orice-ar însemna asta. Să știi de fiecare dată cât timp vei petrece să faci orice, nu pare ceva atractiv.
Sunt cel mai punctual om de pe Pământ, literalmente. Stapanul timpului zâmbi făcând ochii mici și-i închise. Nu sunt programat să fiu în altă parte, la alte ore, minute, secunde, altele decât cele pe care le știu deja. Momentul în care voi face orice îmi este cunoscut. Pur și simplu. Știu exact când se va întâmpla. Bătu cu degetul în geamul ceasului de la mână. La secundă, știu. Pentru mine, lucrurile sunt planificate. Știu tot. Știu când s-a întâmplat și când se va întâmpla orice. Nu data, ora sau minutul. Nici secunda. Știu sutimea de secundă când. Cu degetul în aer făcu un cerc în care plasă un V imaginar. Știu oricând cât este ceasul, cât a fost și cât va fi oricând.
Știu exact când voi fi și unde, oricând. Aș putea să vă spun fiecăruia unde și când ne vom întâlni, dacă ne vom întâlni. Pur și simplu… Aș putea să vă povestesc, într-un minut, tot ce urmează să se întâmple, dacă ne vom întâlni. Când ne voi întâlni și cât va dura orice. Da, tot știu. Sunt programat să nu-mi calculez timpul, n-aș avea de ce. Zâmbi. Sunt Stapanul timpului! Văd tot, cât durează orice, știu tot! deschise ochii.
Timpul este marea artă a omului.
Eseurile preferate pot fi ascultate și pe Youtube. Abonează-te acum la canalul IanCunoaștere!
Share
Pentru mine timpul este o reala problemă. Niciodată nu îmi ajunge.
Cert este ca lucrurile frumoase fac ca timpul sa treaca mult mai repede, de aceea nu ne ajunge :-)
In fond el nu trece repede, doar ca „te pierzi tu”.
Einstein zicea foarte frumos ca un minut cu mana pe o plita incinsa „trece” mai greu decat o ora petrecuta in compania unei domnisoare frumoase.
Timpul este mereu acelasi, vremea se schimba :)