Ne comparăm cu ceilalți – o facem. Se întâmplă atât de des și pare atât de firesc pentru cei mai mulți, încât acest procest psihic de a te compara începe încet-încet să fie inclus în normalitate, în cotidianul banal. Că ne dăm sau nu seama, atunci când ne comparăm cu oricine, în minte se declanșează procese complexe, natural. Este sănătos să înțelegem aceste procese psihice pentru că ele facilitează cel puțin două aspecte esențiale: ne cunoaștem mai bine pe noi și îi înțelegem mai des pe ceilalți. Ce se întâmplă de fapt atunci când alegi să te compari cu oricine?
Nevoia de a te compara vine dintr-un neajuns pe care îl cari din trecut. Neajunsul poate avea orice formă și natură. Subtil, foarte subtil, simți o pornire surdă să-ți arăți tu ție ceva. Să nu crezi că este vorba despre ceilalți. Nu, niciodată nu a fost. Orice comparație vei face, oricând, va fi doar despre tine. Comparându-te, te vei poziționa față de ceilalți. Unde? Unde vrei tu, pentru că tu faci regulile jocului. Mai sus: îți arăți sau îți confirmi tu ție cât ești de mișto. Mai jos: admiți că ești inferior și începi eventual să resimți invidie și râvnești. Ai tu nevoie de toate acestea, cu adevărat?
Nu, sigur că nu ai. Tu ești și vei rămâne la fel, în esență – indiferent de ceilalți și indiferent de rezultatul comparării tale cu oricine. Însă Egoul cu asta se hrănește. E sănătos să înțelegi că atunci când te compari cu oricine, dai putere deplină Egoului. Vei intra într-o horă în care ți se va părea că este foarte important ca tu să fii mai bun decât ceilalți. Vei crede chiar că fericirea ta stă fix în obținerea unor rezultate pozitive în urma comparării tale cu ceilalți. Mai mult, vei crede că suferi real atunci când ceilalți sunt mai buni ca tine. Vei crede, pentru că Egoul te păcălește fin.
Nu tu, ci Egoul tău vrea mereu – mereu să fii cel mai bun, cel mai frumos, cel mai deștept, cel mai bogat, cel mai cel. Ce sunt acestea? Grade de comparație. Ai sesizat faptul că atunci când te compari cu oricine, vezi doar finalitatea acțiunilor celuilalt? Atunci când te compari nu te gândești la eforturile pe care celălalt le-a făcut ca să obțină ce-a obținut. Nu, atunci când te compari și râvnești la succesul celuilalt, orice natură ar avea, uiți efectiv că trebuie parcurs un drum. Egoul te păcălește fin, tu fii conștient. Succesul oricui s-a construit cu sacrificii și a venit cu responsabilități. Vrei cu adevărat?
Sigur că este foarte util să-i observăm și să-i analizăm pe cei din jurul nostru. Acesta este chiar cel mai scurt drum să împrumutăm din experiența lor. Dar atât, nimic mai mult. Știu că uneori pare că nu este nicio diferență între a îi observa pe ceilalți și a te compara cu ei. Poate că la suprafață nu este niciuna, însă impactul asupra psihicului este unul cu totul și cu totul diferit. A înțelege procesele care stau la baza stărilor pe care le ai înseamnă asumarea faptelor tale, iar asta te poate duce adesea la gândul că nu ceilalți sunt responsabili cu adevărat. De multe ori ești chiar tu cel care-și pune bețe-n roate.
Nu te compara cu altul: te poţi crede aşa cum nu eşti.
Cred ca ti ai pus tie insuti intrebarea…. Ca artist,[scriitor], e usor jenant sa fii comparat, noi nu ne comparam, suntem unici, liberi, independenti…Asta nu tine insa de noi Razvan, eu nu o fac dar de cand existam, exista repere, care tin de conditia umana in continua schimbare…evolutie, involutie, numeste o cum vrei. In sport se depasesc recorduri dupa recorduri…e asta o comparetie, nu i asa?…In fabrici, uzine, sunt anumite norme stabilite de specialisti, in arta sunt curente de care putem sa nu tinem cont si sigur nu tinem dar suntem incadrati de specialisti intr unul sau mai multe dintre acestea…Mie nu mi place sa compar pe nimeni cu nimeni pt ca nu mi place sa fiu comparat, si nici criticat, deoarece sunt exigent…Cred ca intr un viitor…nu foarte indepartat, termeni ca standard, parametru…vor fi diparut, pt ca mi fac sila, oamenirea reusind sa si exploreze optim capacitatile latente in care eu cred…atunci de undeva din cosmos voi fi in extaz !
De fapt, am scris asta urmare a unei discutii pe care am avut-o cu cineva, despre vizita Papei. Discutia era in jurul ideii „uite cum se comporta si ce zice Papa” versus „uite cum arata si ce zice Patriarhul”. Pe scurt, analizand efectiv comportamentele celor doi, am mutat discutia spre comparatii, iar de acolo am ramas cu cateva idei. Idei care-au luat forma pe care ai citit-o :) Da, mi-am pus mie intrebarea, de foarte multe ori. Poate nu in cadrul la care te-ai gandit tu, dar da.
Sigur ca tot ceea ce ai scris este adevarat. Se intampla. Daca ii comparam pe ceilalti sau ne comparam cu ei, macar sa o facem responsabil sau constient. Uite, eu invat din critici, si intotdeauna s-a intamplat asa, oricat de tarziu mi-as fi dat seama :)
Si aici este o discutie, pentru ca asa cum bine stii, depinde foarte mult de la cine vin criticile, cum sunt livrate si, foarte important, care este intentia efectiva a celui care ti le livreaza.
Sigur,depinde de cine si cum o face…Nu , nu ma cred superior, doar am niste experiente…scuze, m am lasat influentat !