Oamenii sunt genetic structurați să (se) iubească. Unii pe alții; unii mai mult, alții mai puțin; unii mai mulți, alții mai puțini. Moda se schimbă sau revine, trendurile se înnoiesc, dar dragostea dintre doi oameni se simte la fel. Intensitatea cu care un om iubește alt om este aceeași. Şi aşa va fi mereu. Însă mijloacele cu care poți dovedi faptul că iubești sunt într-o permanentă schimbare. Iar aceste mijloacele moderne de exprimare nu sunt pe placul meu. Mi se pare că am ajuns (noi, oamenii) într-un punct în care rețelele nu numai că ne depășesc, dar nu au viitor. Dragostea nu se mai poate exprima natural.

Scrisorile par atât de învechite încât au dispărut cu totul din cotidian. Nimeni nu mai pare dispus să sacrifice doua-trei coli albe, lucioase; nici să consume doi-trei milimetri de pastă de pix; nici două-trei ore de freamăt. Au dispărut şi bilețelele arse cu țigara pe margine pentru efect. Acum totul este în viteză, scrisorile au murit, trăiască rețeaua de socializare, trăiască email-ul, trăiască sms-urile! Am câștigat timp, dar am sacrificat pasiunea. Oricât de ciudat ar fi, sentimentul acela stârnit de mototolirea  colii de hârtie  era genial. Mâzgăliturile nu aveau ce căuta în scrisoarea unui îndrăgostit, o luai de la zero fără probleme. Totul trebuia să fie imaculat. Cine mai are scrisori sau poezii împăturite şi puse bine? Acum totul este Backspace. Delete. Qwerty. Send. Fad.

Florile parcă reprezintă plante pe cale de dispariție. Atât de rar se cumpără, atât de rar se oferă. Dar chiar şi aşa, florile din ziua de astăzi parcă ar fi de plastic. Au culori ieșite din comun, rezistă mai mult în glastră, dar nu miros.  La ce bun să oferi unei femei o floare care nu miroase? În plus, simțul olfactiv are capacitatea de a te duce într-o miime de secundă exact la amintirea cu pricina. Fetele păstrau într-o agendă veche toți trandafirii primiți. Presați, uscați, dar cu un parfum înțepător capabil să reînvie orice amintire. Parfumul…capabili să facă pielea de găină şi părul măciucă oricând. Să facă sufletul să tremure. Nu fad. Natural.

Vederile sau fotografiile se trimiteau în plic. Şi nu era bucurie mai mare decât cea când în cutia poștală sosea o vedere de la Călimănești sau de la Costinești. Pe spatele căreia era mâzgălit discret cu dragoste de la poalele muntelui sau sărutări calde de la malul mării. Acum totul se reduce la rețea. Upload, qwerty, send. Seducţia clasică era cu mult mai profundă.  Seducţia modernă este de plastic!  A dispărut feelingul, dar am câștigat timp. Nu mai știm să scriem cu pixul, dar am câștigat timp. Nu mai știm cum arată o carte poștală, dar avem bookmarkuri către site-uri cu mii de poze viu colorate pe care le putem trimite cu prețul a două clikuri. Fade.

Mergând şi mai departe în timp, cei mai bătrâni păstrau în cărți vechi (legate) bucăți de material. Fie o bucată din rochia purtată de ea în primul concediu sau la primul dans, păstrând parfumul fericirii parcă;  fie o bucată din cămașa lui purtată la prima întâlnire sau în prima noapte, înmagazinând aroma tare a tânărului care nu se bărbierise niciodată. Sau biletele la prima piesă de teatru la care au mers împreună. Sau primele bilete de tren cumpărate împreună.  Sau orice palpabil şi capabil să rămână peste ani şi să stârnească emoție, dragoste, sentiment. Frumos se iubea odată! Nu fad. Natural.

În prezent totul dispare. În momentul în care o relație se termină, in câteva minute nu mai rămâne nimic. Pozele făcute împreună reprezintă un spațiu imaginar exprimat în gigabiți. Care spațiu dispare la apăsarea butonului delete. Care buton delete se apasă într-o secundă.  Scrisorile primite via email dispar în câteva secunde clickuri. Se bifează de sus în jos toate email-urile primite şi se apasă  același butonul delete. Sms-urile se pot șterge definitiv în treizeci de secunde. Numărul de telefon și mai repede. Se apasă butonul Unfriend, iar dacă situația o impune şi butonul Block. Statusul relației din In a Relationship devine  Single şi gata! Nu mai rămâne nimic pe care să poți pune mâna; nimic. Ca şi cum n-ar fi existat nimic. Asta ar trebui să fie un lucru bun? Câte flori ai păstrat? Câte scrisori? Câte obiecte care să-ți aducă aminte de jumătatea ta? Fericiți cei care iubesc modern dar se exprimă clasic.

Dragostea este la fel, dar moare altfel.