Românii au speriat Europa, nu este o noutate, este o constatare. Nu de acum, de câțiva ani buni. Nu toți, mulți. Sunt de părere că avem, ca națiune, potențial să speriem Europa, dar nu negativ, pozitiv. Faptul că românii fură chiar nu mai este o noutate. Nu ar fi adevărat dacă aș afirma că o spun cu durere sau cu răutate. Pentru că lucrul acesta a devenit aproape o trăsătură definitorie. Și în țară și în străinătate, ingeniozitatea românilor în ceea ce privește însușirea bunurilor altor persoane fără acordul lor, reprezintă un fapt real. Dar de ce se întâmplă asta?
Legislația condamnă aproape oriunde furtul, dar din punctul meu de vedere actul în sine ar trebui să fie privit pe spețe. Nu mi se pare corect ca unul care fură de foame să fie pus în aceeași oală cu unul care fură doar pentru ca „foarte multul” pe care îl are nu îi ajunge. Se spune că legea condamnă fapta, iar unde este lege, nu există tocmeală. Dar despre ce vorbim? Cine nu fură? Îți spun eu cine nu fură. Nu fură acela care nu este prins, pentru că societatea românească actuala este clădită pe furt. Dar este un cuvânt prea dur, așa că românii au găsit un substantiv digerabil: ciupeală. În felul acesta parcă altfel accepți faptul că furi.
Un om semi-cinstit își face curaj și fură doi mici aproape făcuți de pe grătarul de la periferia pieței. Dacă este prins poate fi condamnat pentru furt. Vânzătorul de mici afișează în geam un carton pe care scrie că micii cântăresc cincizeci de grame. Motiv pentru care îi vinde la suprapreț, evident. În realitate micii cântăresc treizeci de grame, însă vânzătorul fură la cântar. Patronul vânzătorului știe că micii ajunși pe grătar cântăresc de fapt patruzeci de grame, dar nu are nicio problemă cu asta, pentru că cele zece grame în minus reprezintă profitul lui neimpozabil. Vânzătorul se bucură și el de celelalte zece grame în minus pentru că reprezintă bonusul său la salariu.
Administratorul pieței știe că micii pe care îi vinde patronul sunt mai mici decât trebuie, dar nu are nimic împotrivă. Pentru că patronul grătarului este un băiat de treabă care-i asortează lunar o foaie cu fața lui Caragiale în buzunarul de la piept al cămășii sale necălcate cu manșete jegoase. Subtil și util. Subtil pentru că se impune. Util pentru că atâa vreme cât aministratorul primește atenția nu va permite altui comerciant să vândă mici în piață. A se interpreta că nu omoară pe nimeni prin refuzul său. Este un băiat cinstit care își face meseria. Ce vină are el că patronul de la mici îi tot îndeasă în buzunarul de la piept bancnote de 100 de lei pe fiecare 5 ale lunii ?
Să mă întorc la omul semi-cinstit ale cărui intestine ghiorțăie imitând Deșteaptă-te române! Cum a stat el zile întregi prizând fumul de la mici cu o bucată de pâine în mână, până azi, când și-a făcut curaj. A înhățat cele șaizeci de grame de mici vândute la preț de o sută, crezând că vânzătorul nu era atent, dar surpriză. A fost prins cu micii-n gură, mici neplătiți. Cine l-a prins? Vânzătorul, care în secunda doi și-a sunat patronul. Patron care în secunda trei l-a informat pe administratorul pieței. Administrator care în secunda patru a chemat poliția. De ce? Pentru că furtul este de condamnat, nu așa spune legea?
Vulpe, tu mi-ai furat gâsca, da-mi-o înapoi!
Colorbliss
Perfect ilustrat fenomenul. Pe mine ideea asta de ,,ciupeala” ma irita mai tare decat ideea de ,,furt”, tocmai pentru ca incearca sa imbrace intr-o haina mai tolerabila unul si acelasi lucru. Si prin asta devine ipocrizie si e pur si simplu enervant.
Ciupeala asta e atat de raspandita la noi (si da, de asta sunt oarecum convinsa – ca la noi, nu si la altii, nu la fel), incat devii anormal si ciudat daca refuzi sa intri in joc.
Ianculescu Himself
Nu poti sa te descurci altfel.
Nu poti sa functionezi normal, pentru ca ciupeala face parte din ipoteza afacerii :)
Vrei sa vinzi mici? Trebuie sa dai maimult ca patronul despre care vorbeam :)
asa merge treaba, altfel nu se poate.
Trist, dar real :)
Mediatorul
Indiferent că furi la cântar, sustragi un covrig de la coleg sau delapidezi o societate comercială se numește tot furt. Furtul (indiferent de mărime) cred eu că vine din dorința noastră de a câștiga ceva fără a depune un efort considerabil pe termen lung. Cu alte cuvinte o îmbogățire fără justă cauză. Practic, furtul la asta se rezumă: îți asumi un risc pentru a câștiga ceva într-un timp foarte scurt.
Ianculescu Himself
Perfect de acord cu tine, se pedepseste fapta, nu obiectul furat. Sau cantitatea furata.
Sa raman in tema: mi se pare injust ca unul care fura 2 covrigi, de foame sa fie judecat cu acceasi masura cu care este judecat un altul care fura doua miliarde de euro. E adevarat, tot de foame, dar o foame mai mare :)
Este corect, tot furt se numeste, tot deposedare ilegala de un bun inseamna, dar parca nu este corect.
Rudolph Aspirant
1. Nu stiu daca ff multi oameni fura de foame autentica in Romania, desi e posibil in cazul unor oameni ff vulnerabili, numai ca acestia nici macar nu au capacitatea de a-si formula o intentie ff clara de furt, si, daca se intampla, e poate mai mult la multi un gest la un nivel impulsiv, adica efectiv stiu ca poate unii pensionari sau alti oameni ff vulnerabili din Romania curenta pot suferi de foame, dar efectiv nu am prea auzit eu ca vreo batranica ar fi furat un covrig din cauza efectiv ca ii e foame, ci mai des ca acea batranica va cersi pe strada. Adica totusi societatea romana contemporana nu prea seamana cu aia de la vremea lui Oliver Twist sau a Fetitei cu Chibriturile.
2. In legatura cu inclinatia oamenilor catre ciupeala, exista si niste carti scrise in legatura cu asta ca oamenii insisi au tendinta de a rationaliza in sinea lor ca a ciupi e parca mai putin imoral si mai putin daunator decat a delapida 2 milioane, desi e ff clar la nivel matematic si economic deja calculat ca prin ciupeala se pierd mai multi bani decat prin cateva tunuri de 2 milioane fiecare. Si asta e calculat si pt tari altele decat Romania, deci ciupeala e totsui o tendinat umana destul de larg raspandita + apare si ma pregnant si mai usor atunci cand s eciupesc obiecte concrete, inclusiv fleacuri decat bani propriu-zisi, plsu se intampla si la nivel de atunci cand oamenii sunt tentati de PROMISIUNEA unui obiect nu chiar de acel obiect deja in mana…pur si simplu oamenii au un fel de tendinta naturala de a dori sa acumuleze posesii chiar mai tare decat isi doresc vreo autoritate sau putere in ierarhia sociala, respect sau frica din partea altora, etc…oameni par afi chiar usor ca niste cotofene din acest punt de vedere, efectiv le place sa fure ceva care li se pare misto, chiar daca rational nu face nici un sens, chiar daca nu le e foame, si chiar daca nu o fac in mod patologic in sens de cleptomanie, dar pur si simplu asa ca niste hrapareti ce suntem !
Un profesor de economie comportamentala si psihologie care a studiat mai recent asta la nivel mai popular este Dan Ariely, care are si blog, si au aparut si i Wall Street Journal si alte jurnale catev aarticole despre cercetarile lui despre furtisaguri si alte chestii. NU stiu daca s-a ocupat si de subiectul spagii sau al mitei, dar se poate da Google pt asa ceva. http://danariely.com/
3. Desigur ca in Romania, cu experienta comunismului si a proprietatii comune care era a tuturor si a nimanui + cu saracia generala la nivel destul de egalitar pe atunci, s-a si dezvol;tat mai mult ciupeala si mita, si alte feluri de coruptie. Si ar fi fost si imposibil sa nu se continue asa la nivel de mentalitate si dupa la un nivel mai pregnant. Exista masuri pt coruptia guvernamentala si furtul din buzunarul cetateanului care pot functiona mai bine sau mai rau, exista si law enforcement atat la nivel de tarabe cat si la nivel de inselaciune la cantar, dar efectiv eu personal tot nu pot sa-mi explic DE CE tocmai romanii sunt etichetati de mult atat de ei insisi cat si de altii ca fiind „mai hoti” decat altii, pt ca e adevarat ca si eu am auzit asta, atat de la romani despre romani cat si de la straini despre romani, dar efectiv NU stiu de ce, ca NU e legat de contactul mai recent al UE cu unii cetateni romani posibil interesati si de activitati ilegale, e ceva mult mai veche chestia asta. Dar efectiv NU stiu de unde a aparut, care ii e originea, pt ca la nivel realist romanii nu sunt mai hoti decat alti, de fapt nici macar nu se prea pricep asa de expert la a fi hoti ca altii, sunt altii chiar mai hoti decat romanii, desi nu as putea da un top. Poate e si legat de cifrele exacte de criminalitate de furt in Romania sau efectuate de cetateni romani in strainatate, unde exista mai multe cazuri de furt decat stiu eu altceva, de ex activitati mai grave de frauda, sau de jaf armat, Doamne fereste, sau de omor, viol, etc. Efectiv habar nu am de unde vine ideea asta ca romanii sunt hoti, sau mai hoti decat altii.
Ianculescu Himself
1. Sunt si romani care fura de foame, dar activitatea asta, intrand in normal nu se mai contorizeaza ca un fenomen iesit din comun. Asa cum ziceam, face parte din cotidian si fiecare isi calculeaza venitul, potintialul afacerii, investitia in functie si de ciupeala. Este ceva intrat in normal. Era sa scriu legal, atat de normal a ajuns :)
2. Este! Ciupeala exista peste tot, dar cum nu am la indemana instrumentele necesara masurarii ei in strainatate, m-am rezumat la piata noastra :) Foarte buna comparatia cu pasarea. Cotofana fura pentru ca asta este natura ei. In urma cu ani buni, imediat dupa inaugurarea Autostrazii Soarelui, vedeam oameni in toata firea cum trageau de ochii aia de pisica lipiti pe bara dintre sensusuri. Isi doreau si ei un reflectorizant. De ce? Ce faceau cu el? Nu stiu sa-ti spun, dar il doreau, il dezlipeau si il aveau.
3. Statistic vorbind, sunt cateva natiuni ai caror reprezentanti poarta etichete. Este pur si simplu vorba de statistica. Asa cum se stie ca senegalezii fac comert cu fake-uri, albanezii se impusca prin baruri, romancele isi ofera serviciile prin parcuri, romanii cloneaza carduri si asa mai departe. Evident, nu doar senegalizii fac asta, nu doar albanezii fac aia, nu doar romanii fac cealalta. Dar statistic vorbind ei sunt cei mai multi care fac treaba in cauza.
4. Bonus :) Exista masuri pe care le stim amandoi. Capacitatea de a le aplica la nivel de fond, nu doar la nivel de forma, lipseste insa. Caracatita este prea mare ca sa poate fi ucisa cu un harpon mic :) Gandeste-te ca aceasta ciupeala, aparent inofensiva, a reusit sa termine CFR-ul. Caile Ferate Romane sunt in faliment. Este un fel de picatura chinezeasca. Incet-incet dar sigur :)
Ana
Cred că asta e problema cea mare: că ciupeala asta e fără sfârşit. Cel care bagă o bancnotă în buzunarul altuia aşteaptă prilejul să şi-o primească pe-a lui. Că doar el n-o fi mai prejos, să nu-i pice bine o şpagă. Iar dacă se ştie furat la cântar nu are somn până nu-şi recuperează paguba de la altul. E un lanţ al ciupelilor pe care foarte puţini îl rup. Pe care cei mai mulţi îl socotesc drept firesc şi cotidian, sub pretextul că „aşa sunt românii…”
Razvan Ianculescu
Din fericire, am cunoscut (multi) oameni care nu fac parte din circuitul ciupelii in natura. Sunt tentat sa credem ca ne place noua sa ii vedem doar pe cei care-o fac. Sau poate sunt mai multi cei care-o fac si generalizam. Exista multi care ciupesc, dar si altii care nu :)