Se spune că pentru mintea şi corpul tău, cel mai bine este să trăiești în prezent. Se spune că oamenii care trăiesc în trecut, din amintiri, sunt prea nostalgici şi îmbătrâniți. Despre cei care trăiesc doar cu gândul la viitor se spune că sunt prea visători. Şi despre unii şi despre alţii se spune că uită să trăiască în prezent, motiv pentru care, vezi tu, viaţa trece pe lângă ei. Călătoria gândului este gratuită, motiv pentru care oamenii îşi trimit mintea foarte des şi în trecut dar mai ales în viitor. Cu toţii păstrăm amintiri pe care le dezgropăm constant râzând. Sau nu. Cu toţii ne gândim la ce va urma şi ne facem planuri în funcție de calcule, cifre sau pur şi simplu intuiție. Obișnuiam să cred că toti oamenii…

Obișnuiam să cred că toti oamenii se gândesc la viitor. Că toți îşi fac planuri şi calcule. Chiar îi stimam pe cei care-şi expuneau verbal toate planurile de viitor. Nu ştiu de ce. Poate pentru că eu nu am reușit niciodată să-mi pun ordine în viitorul imaginat. Sau poate pentru că de fiecare dată realitatea a fost diferită de imaginea pe care mi-o construisem eu cu gândul la viitor. Foarte rar socoteala din minte se potrivește cu realitatea. Motiv pentru care am încercat să renunțat la planuri, descoperind că cei mai liniștiți oameni sunt cei fără pretenții şi fără planuri mărețe. Dificil. Zice-se că dacă nu ai planuri nu ai așteptări. Dacă nu ai așteptări nu ai motive să fii dezamăgit. E un mod simplist de judecată, dar aflu că funcționează Merită măcar atenție, dacă nu şi punere în aplicare.

Obișnuiam să cred că toti oamenii inteligenți ajung bogaţi. Nu ştiu de ce. Poate pentru că ai mei îmi spuneau mereu când eram copil că dacă nu învăţ am să ajung mecanic sau meşter. Cred că aceasta poate fi sursa reticenţei mele faţă de oamenii care prestează aşa ceva. Cu meșterii nu am reuşit să mă înțeleg până acum, iar mecanicii sunt încă nişte oameni negri pentru mine. N-am ajuns nici meşter, nici mecanic. Nici cunoscuţii mei nu au ajuns, dar nici bogaţi nu suntem, surprinzător şi uşor ironic. Am stat de vorbă cu oameni deosebit de inteligenți care se zbat undeva între sărăcie şi trai economicos şi am întâlnit bogaţi analfabeţi.

Obișnuiam să cred că toti oamenii iubesc oamenii. Nu știu de ce. Întâlnesc tot mai rar oamenii care să vorbească de bine alţi oameni. Majoritatea au supărări cronice cauzate de oameni. Oamenii reprezinta sursele pentru majoritatea problemelor pe care le au oamenii. Motiv pentru care oamenii urăsc din ce în ce mai mult şi des alţi oameni. Aud tot mai frecvent expresii gen l-aş fi călcat pe cap, aş fi muşcat din el sau eu cred că l-aş fi omorât. Oameni care vorbesc despre alţi oameni, da. Am întâlnit oameni care şi-ar da şi viaţa pentru un animal de companie, dar care nu ar da o flegmă pe vecinii lor; pe şefii lor; pe colegii lor; pe oameni…

Obișnuiam să cred că toti oamenii apreciază sinceritatea. Nu ştiu de ce. Este adevărat că sunt şi oameni care încă o apreciază. Cei mai mulţi însă vor sări ca arşi atunci când le este servit adevărul brut. Aşa, nefinisat şi neînfășurat într-o mantie de blândețe. Obișnuiam să cred multe, acum cred şi mai multe…

Prezentul bate gândul, gândul bate omul.

Ai aflat? Am scris o carte pe care am cifrat-o. Ofer cheia de acces celor dornici să o parcurgă.
Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]