Recunosc, sunt dependent

Dependenţa reprezintă o starea de subordonare. Multe acţiuni pe care le întreprind în viaţa de zi cu zi au ca sursă dependenţa de ceva sau de cineva. Dependenţele îmi dictează modul în care gestionez timpul şi modul în care cântăresc opţiunile. În aparenţă am libertatea să aleg ceea ce vreau să fac. În realitate însă, întotdeauna optez pentru a face sau a nu face ceva în funcţie de capacitatea de a-mi satisface dependenţele.

E weekend şi mă trezesc independent de oră. Astăzi nu a sunat alarma şi chiar dacă nu-mi place să dorm, constat cu surprindere că mă simt bine când dorm mai mult de şaşe ore. Întotdeauna am găsit somnul o pierdere de vreme, motiv pentru care organismul meu niciodată nu doarme mai mult de opt ore pe zi. Consolat de gândul că nu sunt singurul, deşi urăsc somnul, recunosc, sunt dependent de somn. Nu aş putea să trăiesc fără el.

Am gura uscată şi aş ucide pentru apă. Ciudat este faptul că deşi nu are nici gust nici miros, uneori simt simt că aş muri fără ea. După două pahare pline ochi mă simt din alt film. Acum că mi-am potolit setea sunt gata să-mi fac cea mai bună cafea din lume. Îmi place cafeaua, o beau în fiecare zi fără excepţie. În timp ce apa se va fierbe în ibric, aprind PC-ul şi dau drumul la muzică. Îmi place să ascult muzică dimineaţa, mă binedispune. În timp ce acordurile calme îmi înundă camera, mă întorc la cafea. Recunosc, sunt dependent de apă, de muzică şi de cafea.

Dar oricât de mult îmi place muzica, ea nu ar putea înlocui niciodată oamenii. Am auzit oameni care-şi doresc să evadeze pe o insulă pustie. Singuri. Eu n-aş putea trăi fără să interacţionez cu oamenii. Recunosc, sunt dependent de oameni. Şi indiferent cât de mult m-ar deranja unii sau alţii, sunt convins că dacă de mâine ar dispărea toţi, m-aş evapora şi eu odată cu ei. Fără comedie. Recunosc, sunt dependent de oamenii care-mi zâmbesc mereu; de cei care au întotdeauna atitudine pozitivă; de cei de la care am de învăţat sau de cei cu care împărtăşesc aceleaşi idei.  Şi nu numai.

Constat că tot ceea ce fac în mod cotidian, fac pentru a-mi satisface dependenţele. Atât de adânc au pătruns ele în mintea mea încât fac pur şi simplu corp comun cu viaţa. Nu numai că nu le-am privit niciodată ca pe nişte simple tentaţii, dar nici nu m-am gândit că aş putea să renunţ la ele. Pentru ca mă definesc. Şi sunt atât de multe încât mi-ar fi imposibil să le trec în revistă pe toate.

De multe ori viaţa este goana după satisfacerea dependenţelor.

  • recunosc sunt dependenta de filme, muzica si de iubirea celor din jur, dar mai nou si mai ales sunt total dependenta de Gogolina mea mica!

  • Cum dracu ma sa-ti placa oamenii? Sunt falsi, ipocriti – pleonasm desigur -, si prosti. Si eu zambesc oamenilor la job dar cand ajung in punctual in care simt ca ma plac pentru ca le zambesc scot doua vorbe alese si gata…

    Fara misto, ce iti place tie la oameni ? Nu de alta dar cu atitudinea asta a ta am trait vreo zece ani si am gasit ca poti “castiga” doar niste prieteni falsi si multe femei care vor sa-si faca o familie. Altceva nimic.

  • Hai ma, esti efemenizat sau ce ? Adica Rousseau e un cretin ? Ia demonteaza tu pe ins, prin argumente si prin context istoric. Pentru ca daca te lansezii in asa ceva te anihilez la tine acasa…Sunt expert in tot ce inseamna.

    • Nu stiu ce ai inteles tu din cele scrise de mine, dar nu cred ca ceea ce trebuie :)

      Daca tu ai depasit de mult perioada in care ti-au placut oamenii, eu am depasit-o de mult pe cea in care incerc sa conving pe cineva ca oricine are dreptate, pentru ca fiecare vede si filtreaza doar ce vrea el. Pot fi unicul caruia ii plac oamenii, dar asta nu inseamna ca sunt cretin sau nebun.

      Nu, nu vreau sa ma anihilezi. As putea sa fac o lista de sute de motive pentru care-mi plac oamenii, iar tu sa aduci mii impotriva. Evident, fara concluzie, penrtu ca suntem diferiti si gandim diferit. Amandoi am avea dreptate. Iti spun doar ca Oamenii mi-au adus cele mai mari bucurii pe parcursul vietii. Atat :)

    • “A respinge o ființă umană, a o disprețui, a o umili, înseamnă a afirma că ea nu este o creatură a Domnului, și nimeni nu are dreptul să spună așa ceva, nimeni nu are dreptul să se interpună între o ființă umană și Tatăl ei Celest. Dacă cineva dorește neapărat să se retragă din iubirea divină prin proprie voință, este liber să o facă, dar nimeni nu îl poate retrage. Chiar cele mai umile, mai disprețuite, mai vinovate ființe, sunt fiice și fii ale Domnului. El a pus în ele acea scânteie, spiritul, care este o parte din El Însuși, și tocmai prezența acestei scântei le determină natura divină. Desigur, dacă
      comit niște greșeli, ele merită nu numai să fie mustrate, dar și pedepsite. Chiar dacă suntem obligați să le tratăm cu severitate și să le ținem la distanță, nu trebuie niciodată să uităm că există undeva în ele, ascuns în profunzime, un germen divin, iar acest germen divin trebuie respectat și cultivat. Dumnezeu Însuși se simte jignit de umilințele îndurate de copiii săi.”

      Omraam Mikhaël Aďvanhov

    • Un moment. Care Rousseau ? Dl Jean Jacques Rousseau, nascut in 1712 in Geneva, sau dl Jean-Jacques Rousseau, regizorul belgian absurdist nascut in Courcelles la mijlocul sec 20 ? Sau e un alt Rousseau pe care nici nu il cheama Jean-Jacques ? Poetul Jean-Baptiste Rousseau, nascut la Paris in 1617, care a compus versuri erotice porno ff scandaloase, acuzat de defaimare de caracter si ulterior condamnat la exil perpetuu ? Sau Danielle Rousseau, un personaj din serialul TV de succes Lost ? Mai sunt destui, printre care si niste politicieni canadieni, cred ca mai degraba de la astia oi fi auzit tu ce oi fi auzit…care din ei este de te-a amagit, Andre din Quebec, sau Roger, ambasadorul ?

  • Chiar cred cå esti un tip norocos, optimist si zambåretz de atragi in jurul tåu ( vezi fraza ta de dupå ” fårå comedie.”) oameni de calitate cu care ai devenit dependent in a interactziona. Am trecut in varå prin Ro. si plang si acum dupå timpul si banii pierdutzi aiurea …. Din prima zi panå si fiul meu ( de 15 ani) a remarcat cå majoritatea oamenilor erau cu fetze triste, dar mai socat a fost så vadå si tineretul trist, pe ganduri, mergand pe stråzi … parcå fårå tzintå. Dar asa cum ai spus mai sus ” pt. cå suntem diferitzi” si chiar locuri si situatzii diferite, interactzionåm cu oameni diferitzi. Norvegienii sunt zambitori si pozitivi, inså plåcerea lor este in a fi in locuri pustii si linistite cat mai mult posibil, iar cand te obisnuiesti asa, este foarte obositoare zarva marilor orase si populatziile de origine latinå :D

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.