Nimeni nu știe cum a apărut viața pe pământ. Chiar nimeni. Intuim faptul că ar fi apărut în apă. Și acolo, pe parcursul a milioane de ani, s-a diversificat, s-a modificat și s-a adaptat până când n-a mai avut loc în apă. Viața ulterior s-a târât pe uscat și a început din nou același proces lung dar sigur de transformare. De-a lungul acestor miliarde de ani, viața a trecut prin grele încercări: erupții vulcanice imense, asteroizi, foc, gheață și condiții aproape imposibile de trai. Dar a supraviețuit, deși nimeni nu știe cum. Tot buna noastră intuiție ne impinge să credem că viața ar fi putut sosi aici, pe pământ, incastrată într-o bucată de piatră care ar fi rătăcit alte miliarde de ani prin spațiu și care la un moment dat ar fi poposit pe Terra. Se poate; se poate să nu.

Ce știm cu certitudine este faptul că Darwin avea în mare parte dreptate. El a fost primul care a dat marelui public răspunsuri foarte utile cu privire la evoluția vieții. Sigur, majoritatea oamenilor încă sunt blocați la ideea de oameni și maimuțe. Dar esența teoriei lui Darwin nu stă în trecerea de la maimuță la om. El a fost primul care a sesizat faptul că viața se transformă; viața este un proces continuu de adaptare. În prezent, pe pământ sunt atât de multe feluri de viață încât nu le putem număra. Și toate au ajuns așa cum le cunoaștem noi acum, pornind de la o singură formă, pentru că, vezi tu, viața a venit pe Planeta albastră într-un singur model. Unul singur. Ce a urmat după este ceea ce Darwin ne-a spus în urmă cu circa 150 de ani: viața se transformă, speciile evoluează, adaptânduse.

Sigur că pare destul de greu de digerat faptul că omul a fost maimuță în urmă cu câteva milioane de ani. Dar la momentul prezent, asta pare cea mai bună explicație cu privire la existența vieții pe pământ. Este irefutabil faptul că forme diferite de viață din prezent au strămoși comuni. Și dacă avem strămoși comuni, înseamnă că strămoșii noștri au strămoși comuni cu strămoșii strămoșilor noștri, iar strămoșii strămoșilor noștri au strămoși comuni cu strămoșii stră-strămoșilor noștri. Închidem cercul ajungând la aceeași idee: viața pe Terra s-a dezvoltat pe o perioadă lungă, pornind de la un singur model. Exact ca orice produs din piață, care ia naștere inițial într-o singură formă, iar ulterior diverși producători îi schimbă forma și utilitatea în funcție de nevoi. Gandește-te la piața telefoanelor mobile, de la începuturile ei și până în prezent. Înmulțește-o cu un număr mare, ridic-o la puterea aceluiași număr mare. Matematic e cam același lucru.

Dacă viața a apărut într-o singură formă, înseamnă că avem trăsături comune cu mai toate speciile care ne înconjoară; plante sau animale. Genele comune sunt mai multe sau mai puține, în funcție de factorii care au determinat transformarea. Ideea este destul de complicată chiar și în condițiile în care pornim de la faptul că viața a luat naștere pe Pământ și doar pe Pământ s-a diversificat. Lucrurile se complică destul de mult dacă ne gândim la faptul că e posibil ca viața să fi venit din spațiu, via piatra care a căzut în apă acum multe milioane de ani. Pentru că n-ai cum să nu te întrebi cum arată viața acum, acolo de unde s-a desprins piatra aia atunci. Și indiferent cum ar arăta, sunt cu adevărat strămoșii noștri.

Suntem praf de stele.