Obiectele și plantele fac parte din realitate. Spunem că ele există pentru că le putem atinge. Oamenii, la fel ca obiectele, rămân fixaţi pe drumul lor, încorporați într-o singură realitate. Posibilitățile noastre sunt nemărginite, viitorul are un număr infinit de fețe. Alegerea, pe care o facem liber sau nu, face ca toate alternativele viitoare să se prăbușească într-un singur viitor: cel care devine prezent. Viitorul devine prezent, iar prezentul devine trecut ireversibil.

Ne place să credem că alegerea ne aparține întotdeauna. Și poate că așa este. Mintea omului este construită astfel încât să construiască ușor posibile viitoruri. Să le analizeze pe fiecare şi să opteze pentru drumul care pare cel mai benefic pentru individ. Uneori alegerea este bună, alteori nu. Sunt oameni care aleg foarte des varianta cea mai bună. Noi îi denumim simplu norocoşi. Dar nu este neapărat vorba despre noroc. Transformarea celui mai bun viitor posibil în prezentul ideal este mai degrabă o combinaţie de analiză, interpretare corectă şi comparaţie. Şi hai, puţin noroc.

Mintea omului reduce miliardele de posibilităţi la una singură. Poate că alegerile ne aparţin. Există însă şi posibilitatea ca ele să nu ne aparţină. Dacă regulile jocului se schimbă în permanenţă, alegerile pe care le facem nu reprezintă altceva decât singurele opţiuni pe care le avem pentru a ajunge acolo unde trebuia să ajungem oricum. Dacă jocurile sunt deja făcute, alegerea nu prea ne mai aparţine. Sau ne aparţine, dar nu influenţează nimic. Noi denumim asta destin.

Şi trecutul ne influențează alegerile. Trecutul reprezintă ancora. Toate alegerile pe care omul le face au ca suport experienţele din trecut. Vom alege stânga sau dreapta în funcție de finalitatea deciziilor luate în trecut. Ceea ce înseamnă că alegerea este o chestiune de viitor, care are loc în prezent, judecată în trecut.

Alegerea este o chestiune de viitor, care are loc în prezent, judecată în trecut.