Un vis reprezintă o înlănțuire de imagini sau idei care apar în mintea omului în timpul somnului. Visarea este un fenomen subconștient care generează emoții și senzații. Lumea din vis conține de cele mai multe ori elemente culese din memorie. Pune într-o altă formă amintirile, le combină uneori ciudat, alteori cât se poate de normal. Cele mai interesante visuri sunt însă cele imposibil de reprodus în viața reală. Oamenii pot zbura în in starea de visare, pot reveni la viață chiar dacă au murit sau pot avea puteri pe care nimeni nu le deține.
Prin visare, omul comunică într-un mod încifrat cu sinele. Este foarte posibil ca în vis să ne apară evenimente aparent științifico-fantastice, însă lumea visului este simbolică și nimic din viața reală nu poate fi aplicat în vis. Interpretarea visului poate fi cel mult o chestiune statistică, dar niciodată ceva de tip cauză-efect. Nu există o listă cu obiecte sau întâmplări visate care au corespondent în viața reală. Dacă visezi x nu înseamnă că y, atâta vreme cât visul este ceva subconștient. Decriptarea visului nu există, este o simplă metodă prin care oamenii exploatează alți oameni prea curioși sau naivi.
Visăm de multe ori locuri și fețe necunoscute. Este însă imposibil să ne imaginăm un loc sau un chip pe care nu l-am văzut niciodată. Am făcut în trecut acest exercițiu de imaginație. Necunoscuții care apar în vis pot fi oameni lângă care am stat în metrou sau rude ale vecinilor din copilărie. Necunoscuții din starea de visare sunt chipuri pe care mintea le-a reținut subconștient. La fel se întâmplă și cu locurile aparent necunoscute. Lumea visului le scoate din sertarul cu amintiri fără ca noi să ne dăm seama de asta. Tărâmul fantastic peste care am trecut în zbor visând, poate fi peisajul pe care l-am văzut pe geamul mașinii în prima noastră călătorie la munte.
Starea de visare este subconștientă, dar sunetele din realitate sunt uneori încorporate în vis. Sunetul drujbei care taie pomii din fața blocului poate deveni în vis motocicleta care te depășește. Melodia de la televizor este muzica din mașina pe care o conduci, iar dialogul gunoierilor este dezbaterea pe care necunoscuții din vis o au pe bancheta din spate. Le fel se întâmplă și cu nevoile fiziologice. Dacă în realitate ți-e frig, în lumea visului te vei îmbrăca. Și te vei îmbrăca. Și te vei îmbrăca până în momentul în care te vei trezi și vei trage cearșaful pe tine. Fenomenul se numește Încorporare Onirică.
Un alt aspect interesant este faptul că atunci când suntem in starea de visare, dispare timpul. Trecutul și viitorul vin în același plan și poți călători foarte rapid oriunde vrei. În lumea visului dispar toate barierele pe care le construiește cu migală conștientul. Deși cunoaștem faptul că nu putem călători în timp, visarea depășește limitele conștiinței. Se mai spune că lumile științifico-fantastice din vis ar fi universuri paralele la care avem acces doar subconștient. Vibrând la frecvențe diferite, aceste universuri paralele pot fi vizitate din când în când, în funcție de emoțiile și de trăirile pe care le experimentăm în viața reală.
Morala: Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l visăm împreună e o realitate. (J. Lennon)
Dupa parerea mea de interpret de vise amator cu personalitate „de serviciu” (inclusiv pt activitatile mele de amator) deosebit de egoista, majoritatea figurilor umane pe care le visam, chiar si daca le recunoastem, ca de ex un sef, sau un prieten, sau un VIP, mai ales un VIP, sunt de fapt reprezentari ale propriei noastre persoane, propriilor noastre intrebari, propriei noastre relatii cu lumea din jur, carora noi (inclusiv subconstientul nostru) le dam un chip care sa semene catva cu cineva anume, sau pe care l-am vazut chiar si fragmentar in tracat asa cum ziceai, mai cu coada ochiului o data de mult in metrou, fie ca acel chip este legat mai direct de interactiunea noastra cu alte persoane, inclusiv poate chiar si cele visate in acel moment, fie ca e doar din cauza ca le-am vazut imaginea pe Facebook chiar inainte sa ne ducem in sfarsit sa ne culcam, fie ca habar nu avem cine sunt insa poarta vestimentatia unei profesii sau activitati generale, de ex un constructor sau un conducator de tramvai, sau doar un seaman coleg pasager de metrou, sau de politist, rege, sau entertainer. Mai tot ce visam este despre noi insine, desi ff rar se poat, asa teoretic, cred eu, sa visam si ceva perti´nent altei persoane, chiar poate ceva premonitor, insa in nici un caz daca eu visez de ex diseara avatarul tau asezat la o masa si ciocnind niste cupe cu licori cu altii, asta nu garanteaza ca sta in destinul tau sa te duci la vreun club sau restaurant si sa te imbeti si sa te veselesti in acest weekend, (desi desigur ca probabil este ca o vei face oricum, dar asta nu are legatura cu visul meu, ci cu planul cincinal general), ba chiar dimpotriva, asta inseamna mai degraba ca mie imi place sa citesc de pe blogul tau, si ma veselesc eu personal imbatandu-ma pana ametesc cu ideile de pe acest blog.
Cata vreme nu te pot contrazice, ai dreptate :)
Eu as spune ca toate visele sunt despre noi si doar despre noi. Pentru ca si atunci cand visam alte persoane, o facem exclusiv din punctul nostru de vedere si legat de ceea ce credem cu adevarat despre ele.
Foarte bun exemplul.
Salut,
Iti urmaresc atent post-urile de pe blog. Imi place cum scrii. Asta m-a determinat s-mi deschid si eu un Blog. Vreau sa intru si eu in comnunitatea voastra si o sa-mi postez zilnic opiniile. Am inceput deja. Acesta este Blog-ul meu: opinieseparata.blogspot.com
Te invit sa facem schimb de link-uri in Blogrol. Asta daca iti place desigur cum scriu.
Eu sunt la inceput dar sper ca vom fi prieteni pe viitor.
Daca esti interesat contacteaza-ma la adresa: rainbowmediabucharest@yahoo.com
Eu am sa te urmaresc in continuare! Tine-o tot asa!
Cu stima,
Ionut Alin.
Multumesc pentru gandul bun si sincer. Imi voi face timp sa te citesc si asta curand.
Cand trec prin perioade stresante, mi se intampla ca atunci cand sunt intre vis si realitate…sa simt cum, pur si simplu, cad…pic…foarte repede, in jos…cu toate ca sunt tot in pat. Ma trezesc, speriata, incerc sa adorm si…din nou, simt cum cad…si tot asa, de cateva ori, pana cand adorm. :)
Lumea viselor este o lumea a noastra, o lume in care subconstienul nostru se simte acasa. Asa ne reincarcam bateriile, asa obtinem ceea ce ne dorim foarte mult sau aflam raspunsuri la ceea ce ne framanta…
Frumos. Stii, se spune ca si caderile si cosmarurile, in genera sunt mijloace prin care corpul se elibereaza de stres. Ne ajuta sa trecem peste, eliminand stresul si incarcatura negativa.
Am cautat si eu pe internet sa vad ce inseamna aceste caderi. Cam asa am citit si eu, ca este eliberare de stres.
Ca sa nu mai spun ca acum cateva nopti, cam pe la 12 noaptea (dormeam cu geamul deschis), am visat ca a intrat, pe geamul meu, o baba cocosata si cu ceva pe cap, care a venit la mine si a incercat sa ma sugrume. Si am ramas fara aer, desi eram, oarecum, treaza..insa nu deschisesem inca ochii, dar eram constienta. La un moment dat, am deschis ochii si visul s-a dus…insa am adormit fiarte greu. Mi-am inchis geamul si am dat perdeaua la o parte, ca sa vad ce se intampla la geam :))
In mod cert exista pe undeva scrisa semnificatia visului „baba pe geam”. Ma mira faptul ca nu te-ai interesat :) daca in trecut se castigau bani buni pe asa zisa interpretare a viselor, acum exista internet. Lumea din vis, aceasta enigma ciudata…
Foarte bun articolul, Razvan!
Mi se pare un domeniu fascinant. In psihologie, somnul (implicit, visul) e vazut ca o stare alternanta a constiintei. Hehe, unii apeleaza la meditatie sau la diverse substante pentru a-si „alterna” starile constiintei, dar trecem cu vederea ca avem deja asta, sub o forma aparent banala :)
Am tot vrut sa pun intrebarea asta si altor oameni… Eu cand visez oameni, nu le pot distinge niciodata chipurile, trasaturile fetei, uneori nu e foarte clara nici statura. Dar stiu cine sunt, stiu ca fiinta aia din vis era mama, sau un prieten, sau o colega. Uneori, imi dau seama ca persoana din vis chiar nu semana deloc, fizic, cu persoana pe care o reprezinta (de ex, intr-un vis, mama parea sa aiba parul lung), dar tot nu am o reprezentare fizica a ei, o imagine vizuala clara. Parca sunt in ceata. Cu toate astea, nu am dubii in privinta identitatii lor.
A, intrebarea era daca li se intampla si altora chestia asta :))
Raspunsul este: tuturor li se intampla.
Freud zicea ca nu le vedem chipul pentru ca toti sunt fie mama fie tatal. Dar asta este parerea lui. Parerea mea, moderna si personala este ca nu le vedem chipurile tocmai pentru ca al nostru subconstient lucreaza cifric. Nu stiu daca ai vazut matrix. Daca nu l-ai vazut, iti recomand toate cele trei parti.
Daca l-ai vazut, rasunsul este simplu explicat de fratii Wachowski. Eu cred ca mintea noastra lucreaza altfel decat suntem obisnuiti in realitatea normala, vazuta cu ochii. Creierul vede doar simboluri, exact ca in Matrix, pe care le interpreteaza altfel, probabil foarte simplu, in vis. Remember: nimic din lumea reala nu se poate aplica in vis si viceversa :)
Da, am vazut Matrix, are sens ce zici. Mintea noastra lucreza cu simboluri, intr-adevar, si atunci, mai ales in vis, cand rigiditatea gandirii se pierde, nu e relevanta o reprezentare (vizuala) cat mai aproapiata de realitate, cat semnificatia propriu-zisa a persoanei, situatiei, etc. Iar simbolurile pot varia, atat timp cat creierul nostru le poate interpreta si descifra adecvat.
Ei, aproape ca sunt invidioasa pe libertatea subconstientului meu :))