Zâmbetul este râsul abia schiţat. Surâs, cum l-ar denumi femeile singure. Oportunitate, cum i-ar spune bărbaţii singuri. Indiferent cum l-am interpreta, zâmbetul conferă interlocutorului linişte, placere, destindere. Ceea ce mi se pare mult mai tare decât faptul că zâmbind îi faci pe cei din jurul tău să se simtă bine, este faptul că zâmbetul se oferă gratuit. Nu cred ca a plătit cineva pe altcineva să ii zâmbească. Exceptând şedinţele de shooting. Dar.

Desi zambetul nu te costa nimic sunt tot mai putini oameni care stiu sa zambeasca. Sau care vor, sau care pot. Romanii sunt recunoscuti pentru distractiile pana la ore matinale, consum ridicat de alcool si multa voie buna. Paradoxal, as spune, avand in vedere ca din supermarket si pana la posta numeri pe degete oamenii care zambesc. Gurile rele ar spune ca in timp apar riduri si asta este evident un lucru rau. Norocul nostru cu crema din bale de melc.

De cateva zile este o promotie in Cora. Cu cat cumperi mai mult cu atat esti mai castigat, e-vi-dent. Premiul se ofera pe loc si consta intr-o tigaie. Sau o oala, nu sunt singur, dar asta nu este important. Important este ca la coada pentru tigaie (sa acceptam ca tigaie se da) stau cate 30 de oameni. Niciunul nu este incantat. Nimeni nu zambeste. Stau ca niste zombi cu bonurile fiscale in mana asteptand parca din moment in moment pe cineva care sa le ia capul cu o katana. De ce? Adica daca nici cand cineva iti da gratuit un cadou nu te bucuri si nu te deternima sa zambesti, ce ar trebui sa se intample?

Nu numai ca foarte multi au uitat sa zambeasca, dar parca cineva a extras din ei esenta vietii. Sunt incruntati, suparati, fara pofta de viata. Ma intorc la exemplul cu tigaia, pentru ca imi este foarte la indemana. pe langa faptul ca asteapta incruntati amaratele alea de tigai, cand ajung sa le incaseze se mai si cearta cu personalul. Ori ca tigaia primita are o zgarietura, ori ca nu este maro si e rosie, ori ca modelul primit nu este ca cel din poza, ori ca au stat prea mult la coada pentru valoarea tigaii oferite. Ce se intampla cu noi? Eu daca eram angajat ii bateam cu tigaile alea in cap pana incepeau sa rada, jur.

Morala: Toţi zâmbesc în aceeaşi limbă.