Viața este frumoasă pentru că ne ține în contact permanent cu imprevizibilul. Dacă totul ar curge într-o singură direcție, fie ea super-bună pentru toți, în câțiva ani am începe să ne sinucidem în masă. Dar cum viața ne oferă sute de mii de posibilități, rămânem vii. Într-o singură zi un om poate fi fericit, trist, supărat, satisfăcut, nemulțumit, mohorât, introvertit, deschis și lista adjectivelor ar putea continua la infinit. Toate într-o singură zi. De ce?
Analizez de câteva săptămâni piaţa emisiunilor TV de seară. Nu profesional, evident. Ochiometric. Mai cu seamă zapez, analizez trei minute și trec mai departe. Mă întorc la același post TV în circa 30 de minute. Practic nu pot să spun că sacrific timpul liber pentu a realiza acest extraordinar studiu, oricum fac asta destul de des, în mod cotidian. Am în vedere doar canalele romanești și intervalul orar 22:00-00:30, nu pentru că le iubesc, ci
Știi că mie-mi place să pun multe întrebări. Aşa am fost mereu, curios, dornic să aflu tot mai mult. Dar ajunge, că nu vreau să ţin o prelegere sau destăinuire de tip jurnal. Tu nu ai faţă de jurnal, cum nici eu nu am faţă de stilou. Vreau să-ţi adresez nişte întrebări care mă tot macină în ultima vreme. Nu, nu te gândi la probleme astro-fizice, deşi sunt interesante, nu despre asta este vorba. Urmează:
Este foarte „la modă” să purtăm discuții științifice. Mai mult sau mai puțin relevant este și faptul că tindem spre o cunoaștere totală. Noi, ca oameni, vrem să cunoaștem totul, iar una dintre cele mai mari provocări este indentificarea unei forme de viață extraterestră. Eu cred că viața extraterestră există, doar că încă nu avem noi mijloacele necesare să o identificăm.
Şi se întoarse. Când intră în hol rămase ţintuit locului. Într-un fotoliu stătea Cora Petraşnicu şi pe un scaun, în faţa ei, Lazarovici, care vorbea cu ea. Ceilalţi ascultau în tăcere, împrăştiaţi pe scaune, întorşi cu faţa spre cei doi. Ochii lui Dan Lazarovici stăteau ficşi, fără să clipească, îndreptaţi asupra fetei. Lui Ştefan i se păru că erau parcă gata să-i sară din orbite. Se aşeză încet, curios, cât mai aproape…Ce se întâmplase? Ştefan,